Pentru ca am primit multe intrebari despre acomodarea la cresa, voi scrie aici pe scurt cum a fost, sper sa fie de folos tuturor mamicilor care trec prin asta sau se pregatesc pentru ceva similar.
Cand am inceput cresa Bebe avea aproape 10 luni, am vrut sa avem o luna de acomodare inainte sa ma intorc la serviciu ca sa putem face totul treptat.
Ziua 1 – Am mers la ora 10 cu el si am stat acolo o ora jumatate, fara sa plec din sala. Mai multe despre prima zi am scris aici. Am plecat atunci cand ceilalti copii mergeau la masa, nu am vrut sa stam mult din prima zi, pentru ca era oricum un mediu nou.

Ziua 2 – Am mers de la ora 10 si pentru ca era vesel am decis sa il las singur, sa vedem cum reactioneaza. I-am spus cand am plecat, l-am pupat, dar el nu a parut interesat de asta, se juca preocupat. La ora 10.40 m-a sunat educatoarea pentru ca plangea dupa mine. Eram peste drum, unde asteptam ca sa fiu pregatita sa ajung repede, am fost imediat la el si am ramas cu el in sala sa il obisnuiesc mai bine cu locul. A stat sa se joace, dar venea des la mine, a cerut sanul putin, sigur doar ca sa se asigure de dragostea mea. La ora 11.30 am coborat cu el la masa, dar am vrut ca ingrijitoarele sa ii dea sa manance ca sa stie ca aici va fi altcineva la masa. A mancat tot, eu eram acolo langa el, dar fara sa ma implic. Am fost surprinsa ca a mancat toata supa, cu mine nu manca niciodata supa, vroia doar piure. Dupa masa am vrut sa il iau acasa, dar el parea dornic sa ramana, iar educatoarea mi-a spus sa plec si sa o las pe ea sa incerce sa il adoarma. Eram foarte sceptica pe tema asta, dar pentru ca el era incantat sa mai stea, am fost de acord.
Educatoarea a reusit sa il adoarma in 10 minute, cu leganat si plimbat in brate. A dormit doar 40 de minute, apoi s-a trezit si a inceput sa planga dupa mine. M-au sunat, am mers imediat si am plecat amandoi acasa.

Zilele 3 -> 9 – Am mers de la ora 10, cand ajungeam acolo ii recunostea pe copii si pe educatoare si vroia sa il las cu ei. Am stabilit cu educatoarea ca in perioada urmatoare sa il las pana dupa somnul de pranz, care la el oricum este scurt comparativ cu ceilalti copii. Daca intre timp plangea mai mult dupa mine i-am rugat sa ma sune sa il iau. Mereu am stat pe langa cresa, ca sa ajung in cel mult un sfert de ora daca mai sunau.
De fiecare data manca bine acolo, de altfel este un mancacios si acasa. Au fost multe mancaruri noi, pe toate le-a mancat cu spor. In zilele in care meniul nu se potrivea pentru un bebelus asa mic aduceam eu ceva de acasa ca sa aiba ceva de mancare.
La somn adormitul a durat intre 10 si 30 de minute, doar in bratele educatoarei, cu mai multe sau mai putine proteste, dar fara plans mult. Somnul lui are insa o durata destul de scurta, intre 40 minute si o ora jumatate, comparativ cu cele trei ore ale celorlalti copii. De asta dupa ce se trezea imediat ma suna educatoarea si mergeam sa il iau. In mod normal ar fi dormit mai mult, dar era obisnuit de acasa ca atunci cand se trezeste putin sa primeasca san si sa adoarma iar in bratele mele, iar in lipsa alaptarii este aproape imposibil sa adoarma iar. Dar sper sa resim sa prelungim cumva perioada asta de somn, ca sa fie odihnit si multumit la restul programului.
Pe parcursul timpului petrecut acolo Bebe este interesat de jucarii si mai ales de copii, incearca sa se joace cu ei, sa ii imite si sa faca lucruri impreuna cu ei. Am observat ca are deja un atasament de educatoare, ma bucur sa vad ca o place si de dimineata cand il duc acolo vrea la ea in brate si ii zambeste mereu cand o vede.

(Ore la care m-a sunat educatoarea, luate din registrul de pe telefonul mobil: 19.08 – la 13:54, 20.08 – la 14:51, 21.08 – la 14.25)

Ziua 10 – Singura exceptie de la luatul dupa somn a fost intr-o vineri, in a zecea zi de cresa, cand l-am lasat pe Bebe dormind acolo. Ma asteptam sa se trezeasca atunci cand l-am dat jos din manduca, asa cum face mereu, dar cand am vazut ca doarme in continuare l-am pus acolo in patut. Ma gandeam ca se va speria cand se va trezi fara mine, dar se pare ca a fost bine, s-a bucurat cand a vazut ca este la cresa si s-a jucat. Doar ca dupa masa cand a urmat ora de somn nu mai vroia sa adoarma deloc, pentru ca nu ii era somn si facea galagie care ii trezea si pe ceilalti. Asa ca educatoarea m-a sunat sa vin sa il iau si am petrecut restul zilei impreuna. A fost o lectie utila pentru mine, sa gestionez mai bine somnul de dimineata ca sa nu repetam situatia, pentru ca stiu ca este dificil pentru educatoare sa se descurce daca el nu vrea sa adoarma deloc.
(22.08 – la 12:31)

Zilele 11 – 15 – Din saptamana a treia am decis impreuna cu educatoarea sa incercam sa il lasam mai mult, pana dupa gustarea de dupa-amiaza, ca sa ajungem treptat la program lung. Am vrut sa vedem daca este pregatit, pentru ca parea incantat sa stea acolo si el ne-a aratat ca se descurca bine cu acomodarea. In saptamana aceasta l-am luat de fiecare data dupa ora 16, cu doar doua exceptii cand educatoarea a plecat devreme si Bebe nu a vrut sa stea fara ea.
La cresa mai sunt momente cand Bebe plange dupa mine, dar il linisteste educatoarea. De fapt el plange mai mult dupa alaptat, pentru ca pe educatoare o tot trage de bluza si cauta sanul acolo. Am fost fericita sa vad ca ii place educatoarea, este o persoana tanara si se poarta frumos cu copiii, iar asta conteaza enorm pentru mine.
(Ore la care m-a sunat educatoarea, luate din registrul de pe telefonul mobil: 25.08 – la 16:08, 26.08 – la 13:47, 27.08 – am mers eu sa il iau dupa 16, 28.08 – la 13:30, 29.08 – am mers eu sa il iau dupa 16)

Din saptamana a patra il duc in fiecare zi pe la ora 10 (sau putin mai tarziu, depinde de mine, pentru ca uneori ma plimb mai mult cu el) si il iau din proprie initiativa dupa ora 16, iar el pare ca s-a acomodat destul de bine. Nu l-am lasat niciodata plangand acolo. Ieri am avut singura plecare cu plans, dar nu din cauza cresei, ci pentru ca tot vroia la san si nu vroia sa se desprinda de mine. Am stat acolo, l-am alaptat si cand a fost pregatit am plecat, iar el era deja la joaca. Cand merg sa il iau nu il gasesc niciodata plangand, lucru care ma bucura. Din spusele educatoarei este un copil jucaus si mancacios, care s-a acomodat bine, mai ales ca este asa de mic.
Saptamana urmatoare voi incepe serviciul vineri, dar voi avea program de 6 ore in prima luna, deci il voi lasa de la 10.30 la 16.30 la cresa, un program similar cu cel de acum. Va fi mai dificil cand voi avea serviciu, mai ales cu organizarea de dimineata, pentru ca nu vom mai putea sa intarziem, dar sper sa fie bine.
Sper ca randurile mele sa fie utile altor mamici care se pregatesc de cresa, sa stie ca treptat lucrurile merg tot mai bine, Pentru mine sufleteste este o perioada complicata, dar faptul ca pare sa fie bine acolo ma linisteste si imi da sperante ca va fi bine. Este uimitor cum Bebe creste si se obisnuieste cu noul lui program, iar eu cresc la randul meu, sufleteste, pentru ca trec prin prima mare schimbare din viata mea de mama. Multa bafta tuturor bebelusilor care se pregatesc de cresa si mult optimism mamelor, sa treceti usor peste aceasta perioada.

4 thoughts on “Primele saptamani la cresa

  • 05/09/2014 at 2:53 pm
    Permalink

    Dragii de voi! E absolut greu acum dar va fi zi de zi mai frumos, mai usor.
    Va imbratisez si va trimit pupici.
    Un weekend placut!

    Reply
  • 04/06/2015 at 7:41 pm
    Permalink

    Si noi ne pregatim de cresa la aproape 11 luni si avem mari emotii. Cum a fost cu bolile? Asta este bineinteles cel mai mare stres al nostru.

    Reply
    • 08/06/2015 at 10:51 am
      Permalink

      Bolile din colectivitate sunt inevitabile, dar frecventa si gravitatea lor depind mult de imunitatea fiecarui copil. Si eu m-am temut mult de boli si bineinteles ca ne-am confruntat si noi cu destule: enterocolita, conjuctivita, otita, etc. Dar sincer a fost mai bine decat mai asteptam si am trecut cu bine peste toate. Ajuta mult daca ai o solutie de rezerva pentru perioadele cand copilul va trebui sa stea acasa, o bona sau o bunica. Noi din pacate nu avem varianta asta si ne-am luat concediu medical de fiecare data. Dar a fost ok si asa.
      Multa bafta cu adaptarea la cresa, sa fie totul bine!

      Reply
  • Pingback: Bilant dupa un an (si ceva) de cresa | Raluca Loteanu

Adauga un comentariu

%d bloggers like this: