Dar de ce esti obosita? Doar stai acasa toata ziua
Am auzit replica asta cam prea multe ori in timpul concediului de maternitate, am tacut de fiecare data, pentru ca am considerat ca daca cineva poate pune o astfel de intrebare cu siguranta nu stie cum este sa stai cu un bebelus si probabil ma obosesc degeaba cu clarificarile.
Dar uneori ma enervam putin si ma gandeam cum este privita “meseria” asta de mamica din afara, de cei care considera ca un concediu de maternitate este un an (sau chiar doi) petrecut acasa, intr-o relaxare continua, ca un fel de vacanta permanenta.
Daca printre cititorii acestor randuri sunt si cei care inca isi mai pun astfel de intrebari, iata cateva motive pentru care noi, mamele, suntem obosite:
– Da, este cea mai frumoasa perioada din viata noastra, avem un bebelus pe care il iubim enorm, petrecem tot timpul cu el, dar nu totul este doar joaca si distractie.
Un bebelus cere atentie continua si muuuulta rabdare, iar un bebe plin de personalitate te poate tine ocupat in fiecare moment fara sa se straduiasca prea mult. Un bebelus trebuie hranit, schimbat, imbracat, distrat, iubit, alintat, adormit, dragalit, consolat. Iar noi de asta suntem acasa, sa ne ocupam de el permanent.
– Poate ca sunt mame care au avut timp in concediul de maternitate sa urmareasca toate sezoanele din Anatomia lui Grey in timp ce bebelusul dormea linistit, dar crede-ma ca sunt exceptii norocoase.
La polul opus sunt mamele care nu au reusit sa se uite decat la cateva filmulete despre cresterea copilului, iar acelea in miez de noapte, cu ochii obositi, dar dornici de a gasi raspunsuri la intrebarile care apar mereu in primele luni de mamica.
– Conceptia conform careia bebelusii dorm mult, iar noi avem timp atunci sa ne ocupam de noi si sa ne odihnim este mult supraestimata. Din cel putin doua motive.
In primul rand uneori copiii nu dorm singuri prea mult, iar noi ramanem acolo langa ei, in liniste, ca sa se poata odihni cat mai bine, timp in care ma furam si noi ceva timp de odihna.
In al doilea rand atunci cand bebelusul doarme singur iar noi avem acel “timp liber” pentru noi, aveam ataaaat de multe alte lucruri de facut: spalat vase, pus o masina de spalat, strans lucrurile aruncate prin toata casa. Asa ca trezirea bebelusului ne gaseste de multe ori in mijlocul treburilor, departe de a fi avut timp pentru noi sau pentru un somn odihnitor.
– Statul acasa nu este niciodata un “stat”, din contra este o continua activitate in care bebelusul este in centrul atentiei, al dragostei, al jocului. Iar noi suntem acolo mereu.
Iar cand se termina ziua de “stat acasa” urmeaza noaptea, care este cu totul altfel cand ai un bebelus, mai plina de neprevazut si cu siguranta mai putin odihnitoare.
Nu am scris randurile acestea ca sa ma plang de ceva, din contra ma consider norocoasa ca am un copil si mi se pare normal sa fiu mereu cu el, dar as vrea ca oamenii din jur sa inteleaga mai bine ca o mama chiar are motive uneori sa fie obosita, sa o protejeze mai mult sau macar sa evite formularile de tipul “doar stai acasa toata ziua”.
Sa fii mama ar putea fi o meserie cu norma intrega, pe care o face aceeasi persoana in toate cele trei schimburi, fara concedii, fara invoiri, doar cu multa dragoste si rabdare.
Noi stam acasa toata ziua, dar facem cea mai minunata si coplesitoare munca: crestem si formam aceste sufletele inocente care peste ani vor fi adultii care ne vor lua locul.
Iar asta este mai important si mai solicitant decat orice alt job pe care il voi avea vreodata la birou.
"A sta" si "concediu" sunt doua notiuni pe care o mami in "concediu de crestere a copilului " nu le experimenteaza, eventual daca are ajutoare din partea rudelor. Dar nici atunci nu alapteaza altcineva (presupunand ca biberon ar mai putea da si altii, dar nu, in general oricum nu e cazul).
ai perfecta dreptate, draga mea. Asa mi s-a întâmplat si mie, am fost solicitata la maxim, trei schimburi, trei ani la rând – pentru ca eu dupa un an si 8 luni am mai avut un bebe. Pâna când fetele au avut în jur de 7-8 ani, nu am dormit niciodata noaptea întreaga… Ma trezeam de cel putin doua ori pe noapte, pentru ca ori ma strigau dorind sa le însotesc la pipi, sau faceam "rondul" în camerele lor si verificam daca dorm pe locul normal în pat (s-a întâmplat sa gasesc copilul ghemuit la un capat de pat, in pozitie chinuita), daca sunt învelite, daca mai au ceiut în sticla… O mama are permanent griji. Când copiii sunt mici – se spune ca grijile sunt mici, când copiii sunt mari, se spune ca grijile sunt mari. Eu pot confirma aceasta zicala, pentru ca fetele mele sunt acum studente si am trecut prin toate fazele 🙂 Raluca draga mea, te asteapta înca multe clipe cu griji si bucurii, cu greutati si magie… a fi mama este cel mai frumos lucru ce se poate intampla in viata unei femei si viata fara copiii nici nu mi-as putea-o imagina!
te pup draga mea. Ignora micile rautati ale celor din jur – ori o fac pentru ca habar nu au, ori o fac din invidie. Zâmbeste-le si fa-te ca nu auzi întrebarea "de ce esti obosita, dor stai acasa?!"
Cata dreptate ai! Si eu credeam ca e totul mult mai simplu, dar pana nu ajungi in situatia de a avea un bebe nu poti sti cat de solicitant e si in acelasi timp minunat.
Cat de adevarat ! Iti multumesc suflet de mamica ca faci treaba asta. Cred ca era nevoie de cineva sa spuna aceste lucruri clar, negru pe alb. Si ar fi bine sa citeasca in primul rand, taticii, dupa parerea mea. De fapt si tu ca viitoare mama pornesti in "calatoria"asta cu gandul ca vei "sta"toata ziua acasa cu bebelusul, fara sa iti imaginezi ca va fi asa de solicitant. Eu am un bebe de 2 luni, si zilele mele sunt ca niste zile la job, efectiv, un job de 24 h. Sunt, intr-adevar, o multime de facut, mai ales daca iti pasa si vrei sa ai un copilas care sa vorbeasca cand si cum trebuie, iubit cat trebuie, ingrijit cum trebuie ( "trebuie"in sens bun). Unde mai pui ca in job-ul asta nu poti iesi afara cand vrei, nici sa iti iei un suc… ?! 🙂
Cu toate astea, Dumnezeu ne da putere sa mergem in fiecare zi mai departe.
Sanatate si cele bune tie si copilasului sau copiilor tai ?
Uneori ma gandesc de unde avem noi, mamele, resursele astea de energie care ne fac sa rezistam in momentele dificile din viata de parinte. Dar cred ca tot prichindeii nostril ne dau putere si datorita lor gasim mereu noi resurse sa ne ocupam de ei. Partea frumoasa este ca ei ne rasplatesc cu toata dragostea lor, iar acesta este cel mai frumos sentiment din lume. 🙂
Articolul nu are niciun rost. Orice barbat, sot, tata care spune asta ori e prost, ori e misogin, ori ambele. Daca articolul este scris pentru cei asa atunci mai inteleg.
Asa e. Eu sunt mamica de doi copii si am fost mereu invinovatita ca nu e greu ceea ce fac si ca mai mult stau degeaba. mi-a placut articolul. am si eu blog cu diverse- http://hellenebadescu.blogspot.ro/. Daca vrei mai schimbam pareri. Elena -Ploiesti
Si eu am fost atentionata ca exagerez, dar persoana in cauza a devenit, intre timp, bunica… Dupa 3 zile de dadaceala, a intrat in depresie si au apucat-o toate durerile trupului. Eu mereu zic: n-o face pe desteptul, realitatea va gasi o cale prin care sa te surprinda.
Ai dreptate! Sunt multi oameni care se grabesc sa judece fara sa stie de fapt cum este realitatea. De obicei isi dau seama cat au gresit doar atunci cand se confrunta chiar ei cu situatii similare…