Totusi hai sa “speriem” putin gravidele

Citeam acum ceva timp un articol care ne sfatuia sa nu “speriem” gravidele povestind despre greutatile sarcinii si vietii de mama, pentru ca este mai bine pentru ele sa le transmitem o gandire pozitiva si mult optimism. Din pacate nu mai gasesc articolul, dar stiu ca mi-a readus in minte o frustrare avuta cand am devenit mama  legata de acea idealizare a sarcinii si a primelor luni dupa nastere, iar atunci am promis ca eu voi fi sincera cu orice gravida care ma va intreba despre subiecte legate de maternitate. Evident nu sunt adepta afirmatiilor de tipul “nici nu stii in ce te-ai bagat” si “ai sa vezi tu ce te asteapta”, mi se par inutile si parca denota un fel de superioritate, deci nu ma veti auzi vreodata spunand asa ceva. Dar totusi sa nu cadem in cealalta extrema si sa prezentam totul in nuante de roz, pentru ca nu este chiar asa. La mine mai toate prietenele au fost din categoria celor care nu vroiau sa ma “sperie”, asa ca mi-au spus doar lucrurile bune despre sarcina si maternitate, uitand intentionat sa imi povesteasca despre aspectele mai putin placute.
Cred ca sunt doua tipuri de oameni: cei care atunci cand merg la dentist vor sa li se spuna ca nu va durea deloc, chiar daca apoi le vor da lacrimile de durere si vor sta cu obrazul umflat doua saptamani si cei care vor sa li se explice toate detaliile, sa stie ce va urma, cat de tare va durea si in cat timp va trece totul. Eu sunt din a doua categorie. Si as fi vrut sa stiu despre cat mai multe greutati inainte de a naste. Asta nu mi-ar fi intunecat deloc bucuria sarcinii, as fi fost la fel de fericita ca voi fi mama, dar cred ca as fi fost ceva mai pregatita sa infrunt greutatile.
Daca sunt gravide din prima categorie care citesc acum sa nu va asteptati ca veti citi in continuare ca totul va fi simplu. Mai bine va opriti din citit daca vreti doar optimism debordant si povestiri despre mame ideale. Daca insa sunteti din a doua categorie cred ca ar fi util sa aflati si o perspectiva putin altfel asupra momentelor mai putin placute care vor urma.
Voi incepe prin a spune ca sarcina si viata de mama sunt perioade minunate, nici o greutate nu va putea umbri fericirea imensa pe care o aduce puiul de om care apare in viata voastra. Dar sunt unele greutati pentru care este bine sa fiti pregatite, ca sa nu simtiti ca doar voua vi se intampla. Eu auzeam doar lucruri pozitive, iar atunci cand mie imi era greu aveam impresia ca doar mie mi se intampla si deci este ceva in neregula cu mine.
“Sarcina a fost cea mai frumoasa perioada din viata mea” – Suna cunoscut, nu? Am auzit asta de zeci de ori de la mame pe perioada sarcinii. Da, este o perioada frumoasa, este incredibil cum se schimba corpul nostru si cum in burtica noastra creste o omulet pe care dupa noua luni il putem tine in brate. Dar sa vorbim putin si despre insomnii, greturi, vergeturi, hemoroizi, varice, miscarile greoaie si multe alte simptome care vin la pachet cu burtica dragalasa. Sigur ca nu le veti avea pe toate, dar parca este bine de stiut ca nu sunteti singura care are probleme in sarcina. Iar oricat de minunata este perioada de sarcina sigur va veti enerva putin cand nu va veti putea incalta singura, cand urcatul etajelor va fi insotit de gafaituri ca dupa un maraton, cand corpul acela perfect va arata putin altfel cu cele 10, 15, 20 de kilograme in plus.
“Nasterea a fost minunata, cel mai emotionant moment din viata mea” – Da, a fost emotionant, perfect, ideal, a fost momentul cand m-am simtit completa, implinita si pe deplin fericita.
Dar nasterea in sine inseamna durere. Indiferent daca este naturala sau prin cezariana, nasterea inseamna durere. Si este bine sa fiti pregatite pentru asta. Nasterea se termina cand bebelusul este pus in bratele mamei, dar din pacate durerile nu se termina atunci. Nu pot vorbi multe despre nasterea naturala, dar la cezariana prima zi va fi grea, oricat de fericite veti fi. Va fi dureros sa mergeti, poate veti simti cum va doare fiecare partica din corp. Poate veti avea probleme cu constipatia, cu balonarea, cu hemoroizii (din nou), cu miscatul prin casa, cu sangerarile care par sa nu mai treaca.
Iar cand durerile se mai atenueaza va veti privi in oglinda si veti vedea ca acel corp minunat dinainte de sarcina a cam disparut. Burtica inca este acolo si acum nimeni nu o mai priveste admirativ, poate ati castigat cateva vergeturi si cu siguranta cateva kilograme in plus. Sigur ca sunt lucruri trecatoare, cu putin efort va veti recastiga forma fizica, dar pana atunci poate fi greu sa va obisnuiti cu noua infatisare.
“Sunt asa fericita cu bebelusul” – Cam asta spun toate mamele cand sunt sunate in primele zile dupa nastere. Si este adevarat, pentru ca sa fii mama este una minunile vietii si probabil este cea mai mare implinire a noastra ca femei. Dar unele femei (printre care si eu) trec printr-o mica depresie dupa nastere, despre care prea putine vorbesc. Pe moment iti dai seama brusc ca este greu, mai greu decat ti s-a spus si ca sunteti singuri (doar tu si tatal) cu un omulet asa dependent de voi. Poate fi coplesitor si uneori apasator. Brusc dispare acea libertate deplina de cuplu, noptile sunt mult mai nelinistite, somnul este mai putin, parca nici alaptarea nu este asa fireasca si usoara cum parea din descrierea altora. Poate iti va veni sa plangi, pentru ca hormonii iti vor aduce o avalansa de sentimente contradictorii. Iti vei iubi enorm bebelusul, dar uneori te vei gandi cu nostalgie la momentele de dinainte de a fi mama, iar asta este normal, cred ca se intampla oricarei mame si cred ca ar trebui sa vorbim deschis despre regretele astea, sa ne dam seama ca sunt parte din schimbarile care vin odata cu maternitatea.
Bebelusul va plange, uneori mai mult decat te astepti, iar in unele momente nu vei putea face nimic ca sa il alini. Doar sa il tii in brate si sa ii oferi dragostea ta. Indiferent cate cursuri prenatale ai facut, iti va fi greu uneori si poate te vei simti neputincioasa. Este normal, nimeni nu stie de la inceput cum sa descifreze plansul bebelusului. Ti se va spune sa ai rabdare, uneori vei avea, alteori vei simti ca iti vine sa plangi odata cu bebe, de neputinta si de oboseala. Toata lumea trece prin asta (poate excludem aici cateva mame perfecte, care s-au descurcat de minune cu bebelusul, care au stiut mereu ce sa faca sa il aline, dar crede-ma ca mame ideale se gasesc doar prin carti).
Cand eram insarcinata as fi vrut sa stiu mai multe tocmai despre momentele mai dificile, pentru ca pentru momente fericite suntem oricand pregatiti. Cred ca ar trebui sa ne gandim ca femeile insarcinate nu trebuie protejate prea mult de realitate, pentru ca este mai bine sa fie pregatite pentru ce va urma, decat sa creada ca va fi totul usor, iar apoi sa se simta singure si ne \ajutorate.
Dragi mamici, daca intalniti o femeie insarcinata sa ii spuneti ce ati fi vrut si voi sa stiti inainte de a naste. Chiar daca unele sunt lucruri mai putin placute, puteti fi sigure ca o femeie care este pregatita sa fie mama va fi pregatita si sa auda varianta adevarata a vietii de mama, cu tot cu greutati, nopti nedormite si frustrari. Pentru mine sa fiu mama este cel mai frumos dar si voi spune mereu asta, insa acest dar vine cu responsabilitati si cu ceva compromisuri, pentru care trebuie sa fim pregatite si care cred ca pana la urma ne fac mai puternice si mai bune.