Da, sunt mandra ca am nascut prin cezariana
Am citit multe povesti despre nastere, scrise cu dragoste, cu emotie, cu gingasie. Fiecare dintre ele m-a emotionat, pentru ca nasterea este unul dintre putinele miracole la care putem fi partase intr-un mod asa de direct.
Mi-ar fi placut insa sa citesc mai multe povestiri despre nasteri prin cezariana. Si aici ma refer la povestirile acelea de suflet, cu mame si bebelusi impliniti si cu acel sentiment de bucurie deplina de dupa nastere. Ne-am obisnuit parca sa consideram cezariana un fel de semi-esec si deci nu prea povestim la fel de entuziasmate. Mi s-a intamplat de multe ori sa vad mame rusinate de faptul ca au nascut prin cezariana, mai ales in grupuri in care majoritatea au nascut natural. Multe se simt parca obligate sa dea explicatii, sa se stie ca au nascut asa doar din motive medicale. Ca ar fi vrut altfel, dar nu au putut. Dar rareori am auzit mame care au nascut prin cezariana care sa povesteasca la fel de incantate de nasterea lor si tare mi-as fi dorit sa le aud.
Eu am vrut sa nasc natural, dar nu am putut. Nici nu conteaza motivul acum, ci doar faptul ca nasterea mea a fost putin altfel decat mi-am imaginat. Dar la fel de minunat.
Cezariana nu este un esec, este un miracol la fel de frumos ca o nastere naturala. Nu ma simt mai putin femeie doar pentru ca am nascut asa. Ma simt la fel de implinita si sunt mandra de fiecare moment din acele ore in care Bebe a ajuns din burtica mea in bratele mele.
Imi voi aminti mereu drumul spre spital, chiar daca nu aveam contractii. Dar chiar daca muschii uterului erau destul de linistiti, inima batea cu putere si parca mi se strangea tare, se facea mica si abia mai reuseam sa respir de emotie. Imi amintesc zambetele din sala de travaliu, unde asteptam sa intru in operatie. Eram singura, iar asistentele cred ca simteau nerabdarea mea si imi tot puneau intrebari ca sa treaca mai repede timpul. Apoi a sosit ea, doctorita mea draga, pe care o asteptam inca de dimineata.Ea mi-a daruit mereu liniste si incredere, iar atunci dupa primul ei zambet am stiut ca totul va fi bine. Mi-a atins burta, bebe a simtit imediat si parca i-a raspuns ca este pregatit, ca vrea sa iasa de acolo sa ne cunoasca.
In sala de operatie era o lumina puternica si pentru o clipa m-am gandit ca mi-e teama. Mi-a trecut repede, pentru ca doctorul anestezist deja venise sa imi povesteasca despre ce va urma. Dupa cateva minute asistena mi-a aratat cum trebuie sa stau aplecata ca sa mi se faca anestezia in spate. Atunci sub presiunea mainilor ei pe umerii mei au curs primele picaturi de lapte, colostru de fapt, din sanii mei. Parca si ei vroiau sa imi arate ca sunt pregatiti sa il hraneasca pe bebelus si sa ii daruiasca acea bucurie frumoasa a alaptatului. Treptat nu mi-am mai simtit piciorele si parca nu imi mai simteam nici respiratia, asa de emotionata eram. Stiam ca mai este putin, dar parca timpul trecea tot mai greu. Am simtit ca doctorita imi taia burtica si ma tot gandeam cum trece ea acolo peste fiecare strat pana la placenta. Deasupra mea statea doctorul anestezist, cel care mi-a spus dupa putin timp ca bebe se vede in burtica si ca este mare. Apoi m-a anuntat ca ii vede capul si curand va iesi. Apoi am simtit ca iese din burtica. Pentru ca nu ma asteptam sa mai simt ceva am fost asa frumos surprinsa sa il simt incat deja ma invadase o emotie imensa. Apoi l-am auzit, plin de energie si putin deranjat ca a fost scos de acolo, de la caldura cu care era obisnuit de atatea luni. Lacrimile imi curgeau pe obraji, il priveam pe masa de langa mine unde era curatat si ma minunam ca am putut naste un bebelus asa perfect. Apoi mi l-au adus langa mine si i-am vorbit, l-am pupat si el a adormit imediat. A stiut ca sunt mama lui si parca a vrut sa imi spuna ca are incredere in mine, ca se simte in siguranta cu mine si ca mai voi descurca. L-am iubit noua luni fara sa il vad si acum cand il priveam dupa atata asteptare era parca mai minunat decat mi l-as fi putut imagina vreodata.
Sunt mandra ca am nascut prin cezariana, pentru ca bisturiul acela de care m-am ferit atata in sarcina mi-a facut cel mai frumos dar din lume. Sunt mandra ca am trecut cu bine peste operatie si peste momentele dureroase de dupa. Sunt mandra ca am crescut in burtica un bebelus perfect pe care l-am nascut frumos, cu dragoste si bucurie.
As vrea ca orice mama care a nascut prin cezariana sa stie ca este normal sa nastem si asa, este la fel de emotionant si orice nastere este un motiv de mandrie. Daca voi mai face vreodata un copil, da, voi incerca sa nasc natural. Dar nu pentru ca nu as fi mandra de prima mea nastere, ci pentru ca asa mi se pare mai firesc, daca sitatia medicala arata ca se poate.
Cezariana este o operatie, dar este cea mai frumoasa si miraculoasa operatie prin care o femeie poate trece vreodata. Este singura operatie intampina cu asa multa bucurie, cu oameni dragi si emotionati care asteapta nerabdatori pe holuri, cu ore petrecute la terapie intensiva cu fericire in suflet. Oricine va vrea sa afle despre nasterea mea va asculta o poveste frumoasa, de care sunt mandra. O poveste cu o mama curajoasa si un bebelus absolut minunat, o poveste cu doctori si un bisturiu care a deschis o burtica dragalasa in care timp de noua luni a crescut cel mai dragalas omulet din universul meu.
Daca ati nascut prin cezariana va puteti mandri cu asta, pentru ca este operatia care v-a facut mame. Iar asta este tot ce conteaza, ca ati daruit viata si ati trecut prin cea mai emotionanta operatie din lume.
p.s. Nu incurajez pe nimeni sa nasca prin cezariana. Randurile scrise de mine sunt doar pentru femeile care au trecut printr-o nastere prin cezariana si care poate au auzit (la fel ca mine) tot felul de comentarii “superioare” pentru ca nu au “reusit” sa nasca natural. Sunteti minunate, dragilor, indiferent cum ati nascut. 🙂
Povestirea “tehnica” a nasterii o gasiti aici.
Super articol!
Emotionant!… Deosebit de emotionant!
Ca sa spunem pe nume lucrurilor, nasterea cezariana este o a doua varianta in cazul in care o nastere naturala ar putea periclita viata mamei si a fatului. Problema cu aceasta operatie este ca… cel putin aici in Germania, doctorii au inceput sa recomande aceasta varianta si viitoarelor mame care ar fi putut sa nasca de fapt natural, si aceasta din dorinta de a aduce multi bani cabinetului de obstetica si ginecologie, in defavoarea pacientei. Pana cand casele de asigurare medicala s-au sembalat si au luat sub lupa mai multe cazuri,,dovedind ca in 75% din cazuri, cezariana nu a fost necesara! Au urmat o multime de amenzi si penalizari… Bineinteles ca noi ca oameni ne incredintam orbeste in meducul ales si facem exact ce ne este recomandat, cu atat mai mult in cazul nasterilor, cand in joc este si viata viitorului copil! Nasterea naturala este grea ( de la caz la caz, s-a mai discutat subiectul intr-un articol precedent) dar trecerea fatului din burta in lume este treptata si presupune ceva efort si din partea lui. Lauzia este in acest caz foarte usoara. In cazul cezarianei, nasterea este fara dureri datorita narcozei insa lauzia poate duce la tratamente de pana la jumatate de an, ca sa nu mai pomenim de cicatricea care ramane vitibila toata viata. Bineintele ca mamele nu se gandesc la nimic altceva decat sa fie bine pentru bebelus si sunt in state sa faca orice.
Atunci insa cand varsta viitoarei mame este sub 35 la prima nastere, si sanatatea este ok, atunci este bine pentru copil si mama, ca nasterea sa fie naturala – chiar si in cazul pozitiei pelviene a fatului! Nasterile se produc natural chiar si in cazul gemenilor.
Sanatate multa draga mea! Sa fiti ferititi, tu si Bebe si taticul lui si… sa va ganditi si la fratiori 🙂 Este atat de frumoasa viata de familie! Pupici si imbratisari ♡
Si la noi in tara au mai inceput sa se schimbe lucrurile, dupa o perioada cand se faceau operatii de cezariana la cerere nenumarate, fara un motiv medical. Acum la spitalele de stat este necesara o motivatie medicala si o recomandare din partea unui doctor pentru a face operatia. Inca se mai "triseaza" putin, dar tot este mai bine. La privat este insa cu totul altfel, se face cum cere "clienta", pentru ca aici este mai mult client decat pacient.
Poate o documentare mai buna despre beneficiile nasterii naturale ar ajuta sa se reduca si la noi cezarienele fara motiv. Dar aici vorbim de o schimbare de mentalitate si asta dureaza intotdeauna mai mult.
Iti transmitem si noi multe imbratisari din Bucuresti, sa ai o zi minunata! 🙂
Ai povestit foarte frumos. Eu speram in adancul meu sa nasc prin cezariana, ca imi era frica de o a doua nastere, prima fiind traumatizanta. Pana la urma puiul a venit prin nastere naturala, dar cu siguranta nu ma simteam mai putin mama daca nasteam prin cezariana. Si nu se stie ce ne rezerva viitorul, oricine poate ajunge la o cezariana.
Ai fost norocoasa ca ai nascut natural, chiar daca este multa durere cred ca sentimentul de la final este magic. 🙂
Poate daca mai fac un bebe voi putea incerca si varianta asta, sa traiesc ambele perspective.
Sa ai o zi frumoasa!
Imi doream sa nasc natural, dar bebe nu vrea sa iasa, asa ca miercuri voi fi operata. Am gasit blogul tau si sunt foarte fericita pentru ca mi.ai dat curaj, acum ma simt mai pregatita si abia astept sa vina miercuri, sa am prima intalnire cu Juniorul meu frumos! Voi naste la Medlife cu un medic foarte bun, dar aveam nevoie de povestirea unei mame care a trecut prin aceasta minunata experienta. Iti multumesc!
Draga Maria, imi pare tare bine ca te-a incurajat experienta mea. Iti doresc o nastere frumoasa si o recuperare usoara! Sunt sigura ca intalnirea cu bebe va fi un moment magic, care iti va ramane mereu in gand.
M-as bucura daca ai reveni dupa nastere, sa imi spui cum a fost si mai ales sa imi povestesti despre junior. 🙂 Iti tin pumnii, sa fie totul asa cum iti doresti! Numai bine!
Minunat felul în care ai reușit sa așezi în cuvinte această emoție a nașterii, indiferent cum s-a întâmplat. Felicitări pentru atitudinea pozitivă! Toate cele bune!
Multumesc frumos, Catinca!
Super!Nu credeam ca mai exista mame mandre de nasterea prin cezariana 🙂 Eu dupa o nastere naturala extrem de traumatizanta atat fizic cat si psihic am zis ca nimic nu mai sta in calea cezarienei mele de vis a doua oara si chiar asa a fost, nu conteaza ca pana la urma chiar a fost nevoie, tocmai din cauza primei nasteri, chiar si fara motiv medical tot cezariana imi doream si nu mi-e rusine de asta.A fost minunat, a fost la cald, mi se pornise travaliul cu o noapte inainte si dimineata cand a venit medicul meu si mi-a zis ca la 10 sa fiu pregatita eram in culmea fericirii, am intrat in panica abia cand am ajuns in sala de operatii, dar la fel ca si la tine m-a calmat anestezista desi eu as fi vrut sa aflu mai multe, eram curioasa ce anestezic, cum se introduce 🙂 Sunt un fel de “grey’s anatomy addict” , dar nu am avut timp.A fost nevoie de anestezie generala , dar cand m-au mutat pe salon si m-am trezit am facut-o razand si povestind la asistente ce fain e sa nasti prin cezariana 🙂 Sotul a venit si mi-a adus poze cu minunea, m-a vizitat si nasa fetei cu poze proaspete si nu am simtit nici o tristete, regret… A doua zi m-au dus sa vad fetita si am luat-o cu mine in salon si am pus-o la piept si a papat laptic de la mine din prima.Cand mi-au pus-o in brate prima data am inceput sa plang de mandrie, de bucurie, dar mai ales de dragoste.Si uite ca am fost mai calma, mai fericita, am reusit sa alaptez perfect din prima…faptul ca am facut ce am vrut, nu am murit de grija ca poate pati ceva(la baiat au fost ceva probleme la nastere), a fost recuperarea mult mai usoara, intalnirea noastra a fost frumoasa, vesela, fara sa fiu rupta, umilita, inspaimantata si tot acel cosmar care a fost prima nastere a facut ca si relatia noastra in noul format de 4 sa se sudeze frumos si lin din primele momente 🙂 Pentru mine cezariana a fost nasterea aceea de vis, cu flori de lotus si muzica de bach :)) si sunt mandra de alegerea mea!
Imi pare rau ca prima nastere a fost o experienta traumatizanta si ma bucur ca a doua oara a fost mult mai frumos. Asta este cel mai important, ca mama si copilul sa se simta fericiti si sa treaca prin acest eveniment cu bucurie. Felicitari pentru alaptare, ma bucur ca mi-ai impartasit experienta ta!
Am nascut natural 3 copii, din care ultimii 2 gemeni.
Felicitari mamicilor ca ati avut curajul de a naste prin cezariana, mie personal, gandindu-ma ca este o operatie, mi se pare ca sunteti extrem de curajoase.
In plus la nasterea vaginala pot aparea foarte multe complicatii care pot duce la probleme pentru intreaga viata…se intampla in tari mai “avansate” decat noi unde cezarienele la cerere sunt inexistente si se naste cu moasa.
Am o prietena intr-o astfel de tara nordica care a avut ghinionul sa nu fie bagata prea mult in seama in urma unui travaliu ingrozitor de dificil iar rezultatul este ca bebe s-a nascut cu probleme, lipsa oxigenarii creierului avand efecte negative pentru tot restul vietii…
Pana la urma, cezariana sau vaginala, nasterea trebuie sa aiba doua efecte “perfecte”: copilul sa fie perfect santos la nastere si mama sa se poata recupera cat mai usor.
Wow, te felicit pentru nasterile naturale! Mi se pare minunat ca ai nascut natural si gemenii, imi inchipui ca este o nastere care te solicita enorm!
Imi pare tare rau pentru prietena ta! Din pacate ambele tipuri de nastere au riscuri si tot ce este important este ca mama si copilul sa fie sanatosi, indiferent de tipul de nastere!
Ce frumos ai spus! Si eu am asteptat 41 de saptamani si 3 zile, cu speranta ca voi putea naste natural, desi mandra mea nu dadea niciun semn ca ar vrea sa iasa de la caldurica. Intr-un final, doctora mi-a spus sa ma internez si sa vedem cum decurge totul, daca imi provoaca nasterea sau daca apelam la cezariana (desi ea ma incuraja pentru a doua varianta). In noaptea precedenta internarii de-abia am dormit de emotii, trezindu-ma pe la 4 si observand ca am pierdut dopul gelatinos, sau o parte din el. La 7 eram pe holurile spitalului de stat cu contractii foarte putin dureroase. Am fost pusa la monitorizare, insa contractiile erau foarte slabe, sarcina foarte sus, asa ca in urma controlului celui de-al doilea medic mi s-a recomandat cezariana. Cred ca nici nu mi-a mai pasat. M-a impins replica lui ca m-as chinui si eu si bebe daca as astepta nasterea naturala si ca se poate sa fie traumatizant pentru copil. Nici nu am mai avut timp sa ma gandesc, ca m-am si trezit in sala de operatii, cand m-au luat cele mai mari emotii din viata mea, cu dintii clantanindu-mi si tremurand toata. Am fost anesteziata si jumatate din operatie am dormit, fiind cumva constienta de tot ce se intampla in jurul meu, simtind cum ma apasau, cum trageau din mine. M-am trezit complet cand am auzit primul tipat al copilei mele, moment in care am inceput sa plang un plans din ala aproape disperat, emotionat si nerabdator. Cand am tinut-o prima data in brate am simtit ca am primit cadoul suprem, ca toate problemele s-au spulberat si toate dorintele mi s-au implinit. Intr-adevar, recuperarea e greoaie, prime zile de dupa operatie sunt ingrozitor de dureroase, am ajut nevoie de ajutor 1 saptamana dupa, insa din a doua saptamana deja ieseam afara, carand carutul dupa mine. Nasterea mea nu a fost cum o asteptam, a fost mai mult, cum mai multe emotii, dureri (cred!) si cu cea mai frumoasa incununare a vietii mele de femeie. Nu conteaza cum, important e ca poti deveni mama, ca poti trai sentimentul ca nimic nu e mai important pe lumea asta si, pentru cativa ani, ca nimeni nu e mai important decat tine, pentru copilul tau.
M-a emotionat tare ce ai povestit! Iti multumesc mult ca mi-ai impartasit povestea nasterii tale! <3
Am născut prin cezariană și sunt mândră. E prima mea operație.
Si la mine a fost tot prima operatie! 🙂