Cum distrugem creativitatea copiilor fara sa vrem
“Imaginatia este mai importanta decat cunoasterea.” – Albert Einstein
Orice copil are un potential imens cu care se naste si pe care poate fie sa il transforme in ceva minunat, fie sa il iroseasca atunci cand se intervine neinspirat in procesul lui de a descoperi lumea.
Eu nu sunt o persoana foarte creativa si uneori mi-as dori sa am mai multa creativitate. Pe de alta parte Tati este un om incredibil de creativ si aceasta este una dintre calitatile pe care le admir cel mai mult la el, asa ca tare mi-as dori ca Bogdan sa il mosteneasca.
Tot citind despre creativitatea copiilor mi-am dat seama ca de fapt nu trebuie sa “mosteneasca” aceasta abilitate, ci trebuie doar sa il lasam sa si-o dezvolte singur, iar noi sa fim acolo pentru a stimula dorinta lui de a descoperi lumea si de a isi defini propria creativitate.
Din tot ce am citit am ramsa cu cateva sfaturi bune, pe care vi le impartasesc cu drag, pentru ca din pacate noi suntem cei care uneori distrugem creativitatea copiilor nostri si tare bine ar fi sa incercam sa indreptam asta. Mi s-a parut uimitor ca uneori tocmai tehnicile prin care noi incercam sa il invatam pe copil ceva nou sunt cele care ii inhiba dorinta si abilitatea de a descoperi acel lucru pe cont propriu si de a crea propria lui perceptie asupra a tot ce il inconjoara.
1. Creativitatea nu trebuie recompensata. De fapt recompensele in sine sunt nepotrivite indiferent de context, din motive pe care Alfie Kohn le explica bine in cartile lui si despre care am scris cate ceva aici. Dar la capitolul creativitate cu atat mai mult nu ar trebui sa distrugem motivatia intrinseca a copilului prin oferirea de recompense. Atunci cand il recompensam pe copil se produce un mecanism intern interesant, prin care copilul nu mai face lucrurile pentru bucuria in sine de a descoperi si de a crea ceva (motivatia intrinseca), ci din dorinta de a-i multumi pe adulti si a obtine recompensa dorita. Atunci cand un copil face un anumit lucru din proprie initiativa si nu in asteptarea unei recompense cu siguranta gradul de implicare este ridicat si copilul isi dezvolta cu adevarat latura creativa.
2. “Hai sa iti arat eu cum se face”. Copiii necesita un ghidaj din partea adultilor, dar uneori parintii tind sa anihileze orice initiativa a copiilor crezand ca ei stiu mai bine cum se face orice lucru.
De exemplu daca un copil se joaca cu un puzzle incastrat de lemn parintele va veni sa ii arate cum poate pune piesele la locul lor. Dar aici ar trebui sa se opreasca rolul lui. Copilul poate nu va folosi piesele din prima pentru scopul predefinit si va incerca un alt joc cu ele, care poate unui adult i se va parea inutil. De fapt acel joc dezvolta creativitatea. De asemenea atunci cand copilul incearca sa puna piesele in locurile lor, dar nu reuseste, parintele nu trebuie sa intervina daca nu este solicitat. Nereusita temporara este un factor care determina incercarile repetate, gandirea abstracta si in final rezolvarea problemei. Iar acestea sunt abilitati pe car ele vrem la copiii nostri, deci nu ar trebui sa intervenim in nici un fel crezand ca il “ajutam” pe copil sa faca puzzle-ul mai repede sau mai bine.
Un alt exemplu este deja renumitul colorat in contur. Sa obligam copilul sa deseneze intr-un contur predefinit este o ingradire evidenta a creativitatii. Nu contest necesitatea unor reguli in viata copilului, dar parca am putea ca macar desenatul sa il lasam sa fie o activitate libera, neingradita.
3. Teama de plictiseala este o preocupare constanta a parintilor, dar abordarea plictiselii ar trebui sa fie cu totul alta. Vrem mereu sa il implicam pe copil in activitati ca sa nu se plictiseasca, cand de fapt plictiseala este cel mai bun motor pentru stimularea creativitatii. Atunci cand copilul se plictiseste va inventa el un joc si astfel latura creativa este mai mult folosita decat atunci cand il implicam noi in activitati clar stabilite.
Iata un fragment car emi-a placut, scris de Nancy Blakey: “I cannot plant imagination into my children. I can, however, provide an environment where their creativity is not just another mess to clean up but welcome evidence of grappling successfully with boredom. It is possible for boredom to deliver us to our best selves, the ones that long for risk and illumination and unspeakable beauty.
If we sit still long enough, we may hear the call behind boredom. With practice, we may have the imagination to rise up from the emptiness and answer.“
4. Murdaria este o componenta normala a copilariei. Teama de a murdari lucrurile sau de a se murdari ei insisi este unul dintre cele mai frecvente motive pentru care creativitatea copiilor este ingradita. Daca toti parintii ar renunta putin la teama asta lumea ar fi plina de copii mai creativi. Felul in care un copil descopera lumea implica inevitabil un oarecare grad de murdarie, de exemplu atunci cand se joaca la masa, cand picteaza cu degetelele, cand deseneaza pe pereti. Este ceva normal si este o componenta esentiala a dezvoltarii creativitatii.
5. Copiii sunt diferiti, sa ne bucuram de asta. Uneori tendinta parintilor este de a “ajuta” copilul sa se incadreze intr-un format predefinit, ca el sa fie similar copiilor de varsta lui. Pe langa aspectele normale in care evident trebuie sa incurajam dezvoltarea fireasca a copilului, sunt multe capitole la care faptul ca el este diferit trebuie incurajat. Faptul ca un copil “pierde” ore intregi jucandu-se cu piese Lego, desi toti ceilalti copii din incapere sunt angajati in alt joc, nu trebuie privit ca un lucru rau, ci din contra. Fiecare copil este diferit si tocmai din diferentele dintre ei apar cele mai creative activitati.
Cateva sfaturi utile pentru stimularea creativitatii sau mai bine spus pentru evitarea ingradirii acesteia gasiti aici. Mie mi-a placut mult ultima observatie: “It helps enormously to prevent kids from depending on TV or computer to entertain them. Kids who regularly use the TV or computer are more likely to feel bored than other kids, and even after eliminating the habit it can take months for them to find other activities about which they are passionate.“
Pe scurt tot ce am citit in ultimul timp despre creativitate m-a invatat trei lucruri esentiale:
– plictiseala este un lucru bun, nu trebuie sa incerc sa umplu tot timpul lui Bogdan cu activitati, ci sa ii dau posibilitatea ca el sa isi inventeze propriile jocuri
– felul in care noi ne implicam in joaca unui copil este definitorie pentru felul in care el va aborda apoi viata (daca el este obisnuit ca altcineva sa faca lucrurile in locul lui in timpul jocului se va astepta sa se intample la fel si in alte situatii, pe de alta parte daca el este obisnuit sa gaseasca singur solutii la problemele cu care se confrunta va avea aceiasi atitudine si in alte circumstante)
– modul in care reusim sa incurajam creativitatea copiilor in primii ani de viata este esential, pentru ca studiile au aratat ca abilitatea de a fi creativi se dezvolta pana cel tarziu la 10 ani, apoi urmand un trend descendent in care nu mai pot aparea schimbari semnificative. Acesta este un lucru important la care sa ne gandim, pentru ca noi ca parinti suntem cei care putem face diferenta, iar copiii nostri ne vor fi recunoscatori peste ani daca vom sti cum sa ii ajutam sa devina creativi si liberi sa descopere lumea.
Partea cu plictiseala mi se pare tare interesanta si adevarata, am auzit-o si la Oana Moraru. Cred ca uneori ne straduim prea mult si pierdem din vedere lucruri simple. De aceea ajuta sa mai citim din cand in cand despre ele, asa ca multumesc!
Pentru mine a fost o revelatie prima data cand am citit despre beneficiile plictiselii, dar acum privindu-l pe Bogdan imi dau seama ca intr-adevar plictiseala poate fi o sursa incredibila de creativitate!