Cateva solutii pentru mamele cu doi copii mici
Poate parea un titlu neobisnuit pentru blogul meu, pentru ca eu am un singur copil si nu as avea cum sa dau vreun sfat despre cum pot fi gestionati fratii. Insa inainte de intalnirea mea cu dr. Laura Markham (expert in parenting, fondatoarea AHA Parenting) am primit numeroase intrebari de la mame in legatura cu acest subiect si de asta am simtit ca este bine sa scriu si aici despre tot ce am aflat de la ea atat la conferinta, cat si la intalnirea ulterioara.
Intrebarile primite de mine au venit mai ales de la mame care au doi copii de varsta mica (de multe ori un bebelus si un toddler) si care se confrunta zilnic cu provocarea cerintelor simultane din partea ambilor copii.
Iata cateva din sfaturile oferite de Laura Markham, care sper sa va fie utile:
Gestionarea cererilor simultane ale copiilor
Atunci cand bebelusul cere sa fie hranit sau tinut in brate, iar copilul mai mare vrea atentia mamei, cea mai buna solutie este ca mama sa incerce sa ii acorde si celui mare atentie, tinandu-l aproape. Daca se poate, ideal ar fi ca mama sa stea pe jos, pe covor, alaturi de ambii copii, iar in timp ce isi alapteaza bebelusul sa se joace cu copilul mare sau sa ii citeasca dintr-o carte.
Pentru ca astfel de momente sunt totusi dificile, este preferabil sa fie prevenite situatiile in care se ajunge ca mama sa fie solicitata de ambii copii. Solutia propusa de Laura este de a folosi “activity bags” (saculeti cu lucruri care sa il tina ocupat pe copil). De exemplu puteti face cativa astfel de saculeti cu activitati interesante, pe care sa nu ii tineti la indemana copilului si pe care sa ii scoateti pe rand atunci cand stiti ca urmeaza un moment in care trebuie sa va ocupati de bebelus, de exemplu inainte de alaptari. Mama poate initia activitatea alaturi de copilul mai mare si apoi il lasa pe acesta sa se joace in apropierea ei, in timp ce se ocupa de cel mic.
Eu folosesc de ceva timp activity bags si va pot spune ca sunt de mare interes pentru copil, asa ca mi se pare o solutie care merita incercata. Imi propun sa scriu despre modelele de saculeti cu activitati pe care ii folosim, poate veti gasi ceva inspiratie in activitatile noastre.
Timpul special cu fiecare copil
Unul dintre lucrurile importante mentionate de Laura Markham pe parcursul conferintei a fost ca trebuie sa tinem cont de bagajul emotional acumulat de copil, care poate rabufni din motive aparent neimportante. Una din modalitatile de a diminua acest bagaj emotional si de a ajuta copilul sa isi descarce frustrarile este timpul special petrecut cu acesta.
Timpul special este important pentru orice copil, dar este cu atat mai important atunci cand este vorba de frati. Timpul petrecut de mama individual cu fiecare contribuie la diminuarea nemultumirilor si a conflictelor dintre ei.
Iata si regulile esentiale pentru ca timpul special sa fie eficient:
– sa fie un timp petrecut exclusiv cu copilul, fara alte distrageri
– trebuie sa urmam dorintele copilului
– este important sa descriem in cuvinte ceea ce vedem, fara sa dam indicatii
– fara ecrane, carti, lectii
– timpul special nu se face la ora de culcare, la baie, masa sau in timpul temelor.
Crizele programate
Este un concept despre care citisem la Otilia Mantelers si pe care Laura Markham l-a detaliat in timpul conferintei. Atunci cand copilul acumuleaza un bagaj emotional mare pe care nu il mai poate gestiona, incepe sa aiba tot felul de comportamente neadecvate (de exemplu isi lovesc fratii mai mici), pentru a ne atrage atentia asupra nevoilor lui. Uneori putem incerca sa eliberam frustrarile folosind rasul, adica facand tot felul de lucruri care sa il distreze pe copil si sa il faca sa rada si implicit sa se detensioneze.
Sunt insa situatii in care copilul are de fapt nevoie sa planga, dar nu reuseste sa faca asta, iar reprimarea emotiei ii inrautateste comportamentul. Aici intervin crizele programate, adica momente in care il ajutam pe copil sa planga. Determinarea plansului se poate face prin stabilirea unui limite ferme, care sa ii dea copilului motivul necesar pentru a plange.
De exemplu sunt situatii cand copilul este prost dispus si pare ca nimic nu ii convine, oricat am incerca sa ii facem pe plac. Exemplul dat de Laura Markham suna cam asa: la micul dejun copilul pare suparat si are tot felul de solicitari: sa ii dam alta farfurie, sa ii punem altfel laptele, sa aducem multe jucarii la masa, etc. Este clar ca cerintele lui nu au legatura cu masa, ci cu starea lui. Atunci este momentul sa impunem o limita clara. Daca el ne cere sa ii punem laptele in cana rosie in loc de cana albastra ii spunem bland, dar clar ca de data asta nu vom muta laptele, va trebui sa il bea din cana albastra, iar maine dimineata este in regula daca va bea din cea rosie. Daca intr-adevar bagajul emotional al copilului este plin acesta va avea o rabufnire, manifestata prin plans sau chiar printr-un tantrum, ceea ce este bine, pentru ca inseamna ca isi elibereaza frustrarea acumulata.
Aceste crize programate sunt utile pentru parintii cu doi copii mici, pentru ca le permite sa gestioneze tensiunea acumulata in copilul mai mare. Desigur in timpul crizelor programate mama trebuie sa stea langa copil, sa ii asculte nemultumirile si sa ii ofere dragostea ei. Din acest motiv este bine ca aceste momente sa se petreaca atunci cand tatal este acasa si se poate ocupa de bebelus, pentru ca mama sa nu fie distrasa din timpul in care il consoleaza si il asculta pe fratele mai mare.
Cam astea ar fi cele trei solutii practice propuse de Laura Markham in timpul discutiilor. Din ce am inteles in cartea ei, “Parinti linistiti, frati fericiti” sunt oferite multe alte sfaturi utile pentru situatiile cu care se confrunta mamele care au mai multi copii, asa ca va recomand cu drag sa o cititi. Daca aveti intrebari in legatura cu acest subiect le astept cu drag si sper sa va pot raspunde din lucrurile invatate la conferinta.