Meseria de mama vine la pachet cu multe momente frumoase, dar deseori suntem nevoite sa ne confruntam si cu stari mai putin placute, de oboseala, epuizare, solicitare nervoasa permanenta. Noptile nedormite si lista parca nesfarsita de treburi ne lasa uneori total lipsite de energie, irascibile si tot mai putin dispuse sa ne jucam.

Incepem sa devenim mai putin rabdatoare cu copilul, ne controlam mai greu nervii, incepem sa pierdem cate putin din bucuria cu care ne jucam impreuna cu cel mic. Eu numesc starea asta “depresie de epuizare”, nu stiu daca termenul exista in cartile de specialitate, dar cred ca exprima cel mai bine acele momente cand efectiv simtim ca nu mai putem.

Uneori ascundem sentimentele astea, dar efectul este si mai nociv, pentru ca ne macinam mai mult sufleteste si ne simtim mai neajutorate. Am trecut de cateva ori prin starea asta si am convingerea ca orice mama trece prin asa ceva uneori. De asta am hotaram sa scriu aici ce ma ajuta pe mine in momentele de criza, cu speranta ca macar cateva dintre solutiile care mi se potrivesc mie sa va ajute si pe voi.

1. Suplimentele de magneziu

Am observat ca in cazul meu magneziul are un effect neasteptat de bun pentru combaterea oboselii si a starilor de nervozitate. Iau fie Magne B6, fie magneziu simplu efervescent. Este important concentratia de magneziu, iar farmacistul va poate sfatui care dintre variantele de produse de pe piata au o concentratie mai mare si deci efecte mai bune.

2. Activitati relaxante, timp pentru mine

Cand ma simt suprasolicitata simt dorinta de a fi lasata in pace, de a sta singura si a face un lucru pe placul meu. Asa ca de fiecare data cand am ocazia il rog pe Tati sa stea cu Bogdan, iar eu plec de acasa si fac ceva ce imi place: merg intr-o cafenea, citesc, scriu pe blog, orice simt ca ma deconecteaza de la starea generala negativa.

Stiu ca multe mame se feresc sa lase copiii cu tatii, dar va asigur ca este un lucru foarte benefic pentru toata lumea: mama se poate odihni, copilul are parte de timp de calitate cu celalalt parinte, iar tatal are ocazia sa se conecteze cu cel mic si sa invete sa se descurce singur cu el. Eu l-am lasat pe Tati singur cu Bogdan inca de cand era nou-nascut si credeti-ma ca s-a descurcat de fiecare data, iar acum sunt tare incantata ca ii pot lasa oricand impreuna fara sa imi fac probleme.

Un mic truc pe care l-am descoperit este sa ii spun lui Tati concret ce vreau sa faca pentru a ma ajuta. Adica ii fac o lista de task-uri clare pe care sa le preia de la mine. Barbatii tind sa reactioneze mai bine la abordarea asta, pentru ca de multe ori daca le spunem doar “ajuta-ma cu treburile” nu prea vor sti ce sa faca, nu ne vor ajuta prea mult, iar noi ne vom enerva ca nu avem sustinerea lor. O lista clara de treburi agreata de amandoi este o metoda usoara de a distribui treburile in cuplu, la noi functioneaza de fiecare data.

3. Regandirea prioritatilor

Cand trec printr-o perioada de epuizare am invatat sa spun “stop” si sa incerc sa imi eliberez cat mai mult programul. Practic in afara de serviciu (care este o obligatie inevitabila) si de copil nu mai fac aproape nimic. Rufele, vasele, aspiratorul pot astepta. Mi-am dat seama ca nu fac un bine nimanui daca ma fortez sa le fac pe toate.

Cand se poate ma ajuta Tati si preia el multe dintre treburi. Alteori le las pur si simplu sa astepte. Au fost zile intregi in care nu m-am ocupat decat de copil si job, fara sa imi pese de nimic altceva, iar efectele le-am simtit imediat. Epuizarea dispare mai repede, reusesc sa ajung mai usor la acel echilibru interior si treptat lucrurile reintra in normal.

Nu suntem datoare sa le facem pe toate. Este o lectie pe care trebuie sa o invatam atunci cand suntem mame. De fiecare data cand simtim ca nu mai putem avem dreptul sa ne regandim prioritatile si sa renuntam la lucrurile pe care nu mai avem putere sa le facem.

4. Somn cat mai mult

Stiu ca pare imposibil sa dormim bine cu un copil mic, dar important este sa incercam. La noi noptile sunt mereu fragmentate de treziri pentru alaptare, sunt obisnuita cu asta. Dar seara deseori dupa ce adoarme Bogdan eu raman sa mai fac treburi sau sa scriu pentru diferite proiecte, profitand ca am putina liniste.

In perioadele dificile insa am observat ca imi este mult mai bine daca ma culc in acelasi timp cu el. Treburile mai pot astepta, odihna trebuie sa devina prioritara. La fel in weekend, profit ca suntem acasa ca sa dorm si eu impreuna cu el la pranz, iar treptat recuperez macar o parte din oboseala acumulata.

Desigur ca epuizarea nu trece doar cu 2-3 somnuri mai bune, dar va asigur ca veti simti imbunatatiri. O mama odihnita este o mama mai dispusa sa se joace, iar copilul va beneficia din plin de buna dispozitie castigata prin cateva ore de somn.

Pe scurt, atunci cand simt ca nu mai pot face fata ma opresc din agitatia cotidiana si in primul rand ma gandesc ce activitati as putea elimina din programul zilnic ca sa evit suprasolicitarea. Daca Tati ma poate ajuta cu treburile (cumparaturi, spalat vase, gatit, etc) il rog pe el sa o faca. Daca sunt lucruri pe care le pot amana sau ignora, le scot pur si simplu din programul meu.

Apoi incerc sa gasesc macar putin timp liber pentru mine, sa ma pot deconecta de la stres. Ies afara, fac lucruri care imi plac, imi pun gandurile in ordine. Dorm mult, cat de mult ma lasa Bogdan, indiferent ce treburi mai raman nefacute prin casa. Iau magneziu, o cura de cam o saptamana are efecte in cazul meu.

Daca pun in aplicare toate astea, starea de epuizare si depresie dispare in cateva zile. Ideal ar fi sa gasesc o modalitate sa nu se mai ajunga la starea asta, dar aici mai am inca de lucru, mai ales ca programul meu este destul de solicitant si nu vrea nici sa il incarc pe Tati cu prea multe, pentru ca deja ma ajuta mult.

Voi cum gestionati momentele de oboseala si nervozitate din viata de parinte? Ce metode au efect in cazul vostru? M-as bucura sa imi impartasiti experienta voastra, orice sfat este binevenit.

2 thoughts on “Oboseala, nervi si prea putin timp pentru noi (cum gestionam depresia de epuizare)

Adauga un comentariu

%d bloggers like this: