Similar Posts

5 Comments

  1. Exact ceva de genul asta imi scriam eu ieri. ๐Ÿ™‚
    Bine, eu m-as vrea perfecta, adica as vrea sa fiu nonstop conectata cu Andrei, iar asta este usor imposibil…
    Insa prea des vad mame (restul ca restul, dar MAMELE??!!!) care-si tarasc copiii de mana dupa ele pe strada, prin magazine, sau cand ii iau de la gradi…grabite mereu..eventual ignorand ce incearca sa spuna copilul..poate si antrenate intr-o discutie telefonica pentru vreun mare “business”… Gasesc ca e tare trist. Mi-e tare mila de copiii aia..si cred ca unii dintre ei vor fi adulti cu mari probleme de relationare. Incerc sa nu judec mamele respective, dar, recunosc, uneori le judec..macar si numai pentru a-mi spune de mii de ori “EU ASA NU!”.
    Si, u know what?, in 99% dintre cazuri imi iese sa fiu ceea ce are el nevoie. Mergem in ritmul lui, il ascult intotdeauna (il ASCULT, nu doar il aud), ii raspund la toate intrebarile, ne oprim unde vrea si cand -cat vrea, ii povestesc…cand am ceva de facut in casa (care nu suporta amanare pana adoarme el) incerc sa-l implic…
    Mi-as dori sa fie cat mai multe mame care isi imbratiseaza ,asculta, inteleg copilul…Cum bine ai zis si tu. ๐Ÿ™‚

  2. Cat de frumos ai spus. Si eu ma surprind mereu grabindu-i pe copii, pe mine …
    Pe de alta parte nu mai stiu cum e mai bine la gradinita (cel mare – 4a8l; cel mijlociu – 3a1l). Daca stau si ii imbratisez si ma conectez cu ei, ei nu ar fi de acord niciodata sa se termine momentul asta, vor si mai mult si mai mult. Ce te faci cand alea 5min de iubire (sau oricat) devin interminabile. Nu stiu care e calea cea mai buna. Uneori functioneaza cand facem conectarea acasa (primesc destul incat sa nu mai aibe nevoie de reasigurare), uneori cu cat stau mai mult la gradi cu atat ei agonizeaza si prelungesc starea de plans, uneori merge cu joaca, cu povesti, alteori cu nimic ๐Ÿ™‚ Flo

  3. Foarte frumos si adevarat. Am realizat ca e de ajuns pentru copii chiar si sa nu spunem nimic, doar linistea noastra. Am realizat ca nu mai vreau sa lupt sa fiu un parinte perfect ci doar unul prezent. Mai gresesc si eu si ei. Gresim impreuna, ne ridicam impreuna. Noi 4 suntem…noi, adica familia, adica OHANA.
    Felicitarile mele, Raluca, La inaltime, ca de obicei!

  4. Salutari Raluca,

    foarte frumos articolul. Eu sunt o mama care a ales sa stea langa copil si sa se bucure de toate momentele unice din viata asta. Mi se intampla insa si mie ca desi sunt langa ea sa nu fiu ACOLO.

    1. Uf, si mie mi se intampla, mai ales cand am multe proiecte in gand! Chiar acum trec printr-o perioada aglomerata si abia astept sa se termine si sa ma pot concentra din nou pe timpul petrecut cu Bogdan!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *