Multa lume imi spune ca sunt norocoasa ca Bogdan sta in scaunul de masina si ca putem face atat de multe calatorii cu el. Adevarul este ca suntem norocosi acum, dar nu a fost mereu asa. A avut si el perioade cand nu voia deloc sa stea in scaun si numai propunerea de a sta acolo se lasa cu proteste. Iata cateva idei care pe noi ne-au ajutat cand ne gandeam cum convingem copilul sa stea in scaunul de masina.

Strategia mea a fost de la inceput sa nu ii impun cu forta statul in scaun, dar in acelasi timp sa il fac sa inteleaga ca este o conditie obligatorie ca sa putem merge cu masina. Niciodata nu am mers nici macar o distanta mica fara ca el sa stea in scaun si el stie clar regula ca masina porneste doar dupa ce este asezat pe locul lui. Lucrul care a ajutat mult la inceput a fost ca atunci cand nu voia sa stea in scaun noi nu il grabeam. Venea sa stea pe scaunul din fata, se juca la butoane, isi facea tot felul de treburi pe acolo, apoi se plictisea si voia sa plecam, asa ca il puteam pune in scaun fara proteste. Uneori am stat si 30 de minute sa il asteptam, dar cred ca a meritat, decat sa fi avut un copil care sa planga mereu in scaun.

Daca vreti sa va imprieteniti copilul cu scaunul de masina iata cateva idei care au functionat la noi si care poate va vor ajuta si pe voi.

1. Nu am grabit copilul si nu l-am fortat sa stea in scaun.

Asa cum am scris mai sus, atunci cand nu voia sa stea aveam rabdare sa se aseze in ritmul lui. Desigur ca asta cere timp si este bine sa faceti asta in weekend, nu in timpul saptamanii cand va grabiti sa ajungeti undeva. Eu ii repetam din cand in cand ca as vrea sa plecam si ca il rog sa stea in scaun; uneori era receptiv imediat, alteori dura mai mult, dar pana la urma il convingeam.

Acum deseori accepta sa stea din prima in scaun, alteori mai stam putin sa se joace la butoanele din fata, apoi se duce singur la locul lui.

2. Am incercat ca la inceput sa mergem cu masina in momente in care copilul este linistit, odihnit si hranit.

Cu siguranta copilul va fi mult mai putin receptiv sa stea in scaun daca este deja nervos sau obosit, asa ca incepeti cu drumuri facute cand el are o stare buna si incercati sa mariti treptat durata deplasarilor. Uneori ajuta sa iesiti doar la o plimbare scurta cu masina, fara un scop anume, doar pentru a-i arata ca nu este nimic in neregula cu scaunul de masina si ca drumurile pot fi placute.

3. In perioadele dificile am ales destinatii care ii plac, astfel a fost mult mai usor sa il convingem sa stea in scaun.

De exemplu mergeam la bunici in vizita, in acelasi oras, asa ca ii spuneam unde vom merge, el stia ca drumul nu dureaza mult si accepta imediat sa stea in masina. Daca incepeti cu drumuri scurte cu destinatii placate sigur protestele vor scadea in intensitate si cu timpul copilul va fi dispus sa stea tot mai mult in scaunul de masina. O varianta la indemana este sa inlocuiti pentru un timp locul de joaca de langa casa cu un parc frumos pana la care sa mergeti cu masina. Incantarea de a merge in parc va mai domoli cu siguranta protestele si treptat copilul va intelege ca scaunul de masina nu este un loc neplacut.

4. Am gasit lucruri aparte de facut in masina, pe care le facem doar acolo.

Ca sa imprieteniti copilul cu scaunul de masina ajuta mult sa gasiti activitati aparte pe care sa le faceti doar in masina. De exemplu noi avem acum un CD cu Gasca Zurli pe care il ascultam doar in masina, dupa ce pornim, asa ca el stie ca dupa ce se aseaza in scaun vor incepe melodiile lui indragite.

Puteti folosi de asemenea o jucarie care sta doar in masina si care sa ii placa mult, dar care sa fie folosita doar acolo. In acest fel copilul va asocia mersul cu masina cu ceva placut (jucaria, cantecele) si nu cu statul neplacut in scaun. La drumurile lungi puteti pune pe bancheta, langa copil, o cutie cu cateva jucarii la care sa poata ajunge singur si care sa alunge plictiseala de pe drum.

5. Am incercat ca drumurile sa devina o experienta placuta, care sa il atraga.

Pe langa cantece si jucarii conteaza mult implicarea parintelui in a face o atmosfera placuta pe parcursul drumului. Puteti face tot felul de joculete care sa tina copilul ocupat (de exemplu un joc in care sa cautati masini albastre pe drum), puteti canta impreuna sau ii puteti oferi copilului gustari delicioase pe care stiti ca nu le poate refuza si pot face calatoria mai placuta (de exemplu in cazul nostru stafidele sunt o gustare foarte apreciata).

Gasiti mai multe idei de jocuri dragute de facut in masina aici, pe blogul Cristinei. Noi am inventat o multime de joculete care ne vin in minte spontan in timpul drumului.

6. Am facut popasuri atunci cand nu a mai vrut sa stea in scaun.

Cred ca unul dintre lucrurile care ii sperie pe copii la scaunul de masina este faptul ca sunt legati acolo si nu prea au control asupra a ceea ce pot sa faca. Din acest motiv mi s-a parut essential sa il fac pe Bogdan sa inteleaga ca noi il ascultam si nu o sa il lasam “captiv” in scaun atunci cand nu vrea. Asa ca atunci cand in timpul calatoriei incepe sa protesteze niciodata nu il ignoram. Incerc sa ii ofer o alternativa anti-plictiseala – fie ii propun o activitate noua, fie ii ofer ceva gustos de rontait, in functie de ce simt ca si-ar dori. De cele mai multe ori reusesc sa il binedispun si ne continuam linistiti drumul. Alteori insa (tot mai rar in ultimul timp) se starneste un fel de tantrum in care nu il pot calma in nici un fel. Asa ca atunci cand se intampla asa, ne oprim cat mai curand si facem un popas in care sa se poata relaxa, sa se miste in voie si sa scape de “captivitatea” din scaunul de masina.

7. Atunci cand suntem acasa vorbim despre masini si calatorii.

Aici se poate sa fie mai usor pentru ca am un baiat, ei sunt oricum incantati de masini, asa ca avem destule carti cu masini in casa. Cu ceva timp inainte de calatoriile mai lungi incepem sa vorbim despre mersul cu masina, despre cum sta el in scaunul lui, despre ce vom vedea pe drum si cat de important este sa fim in siguranta in scaun.

Discutiile ajuta mult, pentru ca intelege ca trebuie sa stea in scaun si in acelasi timp vede laturile pozitive ale calatoriilor, asa ca este mult mai incantat sa plecam cu masina.


In general cred ca statul in scaunul de masina poate fi un exemplu bun de limita ferma impusa cu blandete. Nu cred in exceptii de la regula asta, oricat de mult ar protesta copilul, siguranta este pentru mine pe primul plan.

Cred ca aproape orice copil trece prin perioade dificile cand nu vrea sa stea in scaunul de masina si se impotriveste din rasputeri, dar de cele mai multe ori cu rabdare si blandete problema se poate rezolva. Cele doua lucruri care pe noi ne-au ajutat mult au fost ca Bogdan sa inteleaga ca are libertate si daca sta in scaun (adica poate decide cand se pune acolo si cand vrea neaparat sa iasa) si ca experienta mersului cu masina sa fie cat mai placuta.

Daca mai aveti idei de lucruri utile pentru a imprieteni copilul cu scaunul de masina eu le primesc cu mare drag, sunt sigura ca ne vor folosi atat noua, cat si altor parinti. Va doresc drumuri usoare alaturi de cei mici si cat mai multe calatorii frumoase!

One thought on “Cum imprietenim copilul cu statul in scaunul de masina

Adauga un comentariu

%d bloggers like this: