Primesc deseori intrebari despre cum procedam noi in anumite privinte, asa ca am decis ca unele dintre subiecte sa le abordez aici pe blog. Asa a apaut idea unei serii de articole in care voi prezenta abordarile noastre in diferite situatii. Majoritatea lucrurilor pe care le aplic cu Bogdan le-am invatat la randul meu din experientele altor mame sau din cartile de parenting pe care le-am citit, asa ca poate experienta noastra va fi si ea de folos altor parinti. Nu pretind ca abordarea noastra este cea mai buna, este doar varianta care ni se potriveste noua cel mai bine si poate vor fi si alti parinti care se vor regasi in felul in care abordam noi aceasta problema.

Pentru ca in ultimul timp ne petrecem mult timp in parc alaturi de alti copii, se ajunge inevitabil la momente in care Bogdan nu se intelege cu alti copii si fie ei se comporta urat cu el, fie invers. Mereu am incercat sa il invat pe Bogdan sa fie intelegator si prietenos cu alti copii, asa ca de multe ori reuseste usor sa se inteleaga cu ei. Insa atunci cand el are o zi dificila sau intalneste copii care nu vor sa se joace cu el, lucrurile sunt mai dificil de gestionat. Bogdan este un copil sensibil si observ ca pune la suflet orice refuz, asa ca uneori ii este foarte greu cand interactiunile cu alti copii nu sunt asa cum isi doreste.

In ultimul timp m-am concentrat mai mult pe felul cum gestionam impreuna astfel de momente, cu speranta de a-l ajuta sa inteleaga ca uneori ceilalti copii se vor comporta altfel decat si-ar dori el sau chiar vor fi agresivi si, pe de alta parte, de a-l sprijini sa gaseasca alternative mai bune in momentele cand el se poarta urat cu alti copii.

Cand un alt copil se poarta urat cu copilul meu

Recunosc ca inca imi este greu de multe ori sa il privesc pe Bogdan cand este respins de alti copii sau cand stiu ca isi doreste mult o jucarie si un alt copil nu este pregatit sa o imparta cu el, pentru ca stiu ca el pune la suflet fiecare din momentele astea. Chiar daca stiu ca este normal sa se intample asa si ca Bogdan are si el momente cand face exact la fel cu alti copii, cumva mi-as dori sa il pot ajuta mai mult in momentele astea. Cum comportamentele altor copii nu am cum sa le schimb, mi-am dat seama ca modul in care il pot ajuta este sa il fac sa inteleaga mai bine aceste momente si sa le gestioneze mai usor.

Iata cateva dintre situatiile cu care ne confruntam si cum le-am abordat noi:

1. Daca alt copil nu vrea sa imparta jucarille cu el, incerc intai sa ii arat strategii prin care se poate apropia de acel copil treptat cu speranta ca pana la urma se vor imprieteni. Una din strategiile care functioneaza de multe ori a fost sa il invat sa ofere el primul jucariile si pe masura ce copilul incepe sa se joace cu ele, sa ceara la randul lui jucariile copilului. Daca celalalt copil este reticent fata de interactiunea aceasta directa (iar la varste mici asta se intampla uneori), i-am spus lui Bogdan ca se poat juca langa copilul respectiv, cu jucariile lui, pana cand celalalt copil se va simti mai confortabil cu prezenta lui si va fi dornic sa imparta. (Pentru multi copii de varste mici, jocul “in paralel”, in care stau unul langa altul si se joaca fiecare cu jucariile lui, este o forma normala de joc si este primul pas spre interactiuni sociale.)

Ambele metode de mai sus necesita rabdare din partea lui Bogdan, pentru ca nu poate primi jucariile imediat, dar in timp a invatat ca metodele acestea dau rezultate si ii este mult mai usor sa le aplice.

2. Daca in ciuda eforturilor lui Bogdan de a se imprieteni, celalalt copil tot nu vrea sa ii dea jucariile si pare ca nu este pregatit sa faca asta prea curand, de obicei il chem pe Bogdan langa mine si vorbim putin despre asta. Ii explic ca acel copil nu este pregatit sa imparta si ca este mai bine sa il lasam in pace, iar daca va fi la un moment dat pregatit ne vom intoarce sa ne jucam cu el. Uneori intelege imediat, alteori (mai ales daca jucariile copilului ii plac mult) trebuie mai multe explicatii. Uneori ii amintesc de momente recente in care el nu a putut imparti jucariile si am observat ca asta il ajuta sa fie mai empatic si sa inteleaga ca si alti copii sunt uneri foarte posesivi cu jucariile lor.

3. Daca un copil devine agresiv cu Bogdan indiferent din ce motiv, intai incerc sa observ ce se intampla. Daca este vorba de ceva minor, de exemplu o impingere usoara, astept sa vad ce se intampla. De obicei, Bogdan reactioneaza uitandu-se urat si spunandu-i celuilalt copil sa nu il loveasca. Daca agresiunea este minora il las pe Bogdan sa decida daca vrea sa mai incerce sa relationeze cu acel copil sau prefera sa plece in alta parte sau sa faca altceva. Daca agresiunea este mai puternica sau Bogdan reactioneaza si el agresiv, atunci de obicei intervin ca sa incerc sa opresc lucrurile si sa il indepartez pe Bogdan din acel loc. Uneori este de ajuns sa il chem si el vine la mine (moment in care de obicei celalalt copil isi vede de treburile lui), alteori trebuie sa merg eu la el si sa il “scot” din mijlocul agresiunii. Apoi discutam putin: ii spun ca nu este frumos sa ne lovim, apoi incerc sa ii explic ce l-a deranjat pe copil. Chiar daca vreau sa stie ca nu este in regula ca alt copil sa fie agresiv, mi se pare important ca el sa inteleaga motivele din spatele agresiunii (daca exista), pentru a punea sa le evite in alte ocazii.


Ca o regula generala, niciodata nu intervin direct in interactiunile copilului meu decat daca este absolut necesar (de exemplu ca sa opresc o agresiune pe care el nu o poate gestiona). Niciodata nu cer jucarii in numele copilului meu, nu “educ” alti copii (mi se pare oribil cand cineva din afara incepe sa ii spuna unui copil cum ar trebui sa se comporte, cred ca asta este doar sarcina parintilor), nu ma amestec in conflictele dintre copii. In principiu, ma ghidez dupa ideea ca nu pot controla in nici un fel comportamentele celorlalti, pot doar modela comportamentul copilului meu si il pot ajuta sa inteleaga mai bine de ce se intampla anumite lucruri mai putin placute in interactiunile sociale.

Am observat ca Bogdan uneori se gandeste mult timp la anumite momente care il impresioneaza in parc, mai ales situatiile in care nu s-a inteles cu alti copii, asa ca am inceput sa discut mai mult cu el despre asta. Daca la o iesire in parc are loc un eveniment mai putin placut cu un alt copil, mereu pe drumul spre casa il intreb din nou despre ce s-a intamplat ca sa vad cum se simte. Uneori imi cer sa ii explic iarasi ce s-a intamplat, chiar de mai multe ori, dar stiu ca ii prind bine discutiile astea. Practic cred ca pentru el este important sa stie ca daca alt copil nu vrea sa se joace cu el sau il loveste, asta nu inseamna ca a facut el ceva gresit, ci ca este un lucru normal care se intampla cateodata.

Uneori Bogdan ma intreaba insistent de ce s-a purtat copilul acela asa si ii explic ca poate a avut o zi mai proasta, poate a acumulat suparari sau poate parintii lui nu l-au invatat cum sa isi exprime altfel supararea.

Cand copilul meu se poarta urat cu un alt copil

Desigur ca exact situatiile de mai sus se intampla si invers, cand Bogdan se poarta urat cu alti copii. In ultimul timp cred ca faptul ca petrece mult timp cu mine il ajuta sa fie mai stapan pe emotiile lui si astfel de episoade se intampla rar, dar totusi se intampla.

Asa cum scriam mai demult, eu nu il oblig sa imparta jucariile lui cu alti copii. Insa cand vine vorba de mers in parcurile in care mergem noi zilnic am instituit o regula noua: el poate alege ce jucarii ia in parc, cu conditia ca ele sa poata fi impartite cu alti copii, pentru ca toti cei din parc impart la randul lor jucariile. Daca simte ca nu poate imparti o anumita jucarie fie o lasa acasa, fie mi-o da mie cand intram in parc si o tin in geanta pana plecam. Astfel evitam multe dintre situatiile in care s-ar putea certa cu alti copii.

Daca totusi apar situatii cand nu vrea sa imparta o jucarie, discutam despre asta si incerc sa inteleg motivele lui. De cele mai multe ori, dupa ce vorbim este dispus sa imparta. Cand insa nu vrea sa faca asta, incercam impreuna sa gasim alte strategii: de exemplu sa ii ofere copilului o alta jucarie a lui sau sa se mute sa se joace in alta parte.

Rareori se ajunge acum ca Bogdan sa loveasca alt copil, dar in trecut a avut si el perioade cand nu isi putea stapani furia si voia sa loveasca, mai ales in perioada in care am stat departe de Adrian si lipsa lui l-a afectat foarte mult. Daca ajungem in situatia in care el loveste alt copil, intai il rog sa se opreasca. Daca insa nu o poate face pentru ca este prea furios, il iau cu mine separat si astept sa se linisteasca si sa putem vorbi. Atunci cand discutam il intreb ce s-a intamplat si cum crede el ca ar fi putut proceda altfel, mai bine. Deja la varsta lui vine cu idei despre care ar fi fost o varianta mai buna si realizeaza ca nu a procedat corect. Uneori simte ca vrea sa indrepte lucrurile si se duce singur la copilul respectiv sa se impace cu el. Alteori prefera sa se indeparteze si sa se concentreze pe altceva. Il intreb daca vrea sa isi ceara scuze, dar niciodata nu il oblig. Atunci cand el nu este pregatit sa isi ceara scuze, ma duc eu la copilul respectiv si imi cer scuze, pentru ca eu consider ca este responsabilitatea mea ca parinte sa previn orice agresiune din partea copilului meu. Nu cred insa deloc in fortarea copilului pentru a-si cere scuze, mi se pare un automatism pe care multi copii il invata fara sa il sita cu adevarat, doar pentru ca asa le impun parintii.

De asemenea, incerc sa evit interactiunile cu anumiti copii cu care stiu ca nu se intelege de obicei. Imi dau seama ca este mai bine asa decat sa se ajunga la neintelegeri intre ei si suparari inutile.


Cel mai important lucru pe care vreau sa il invete Bogdan din momentele in care el sau alti copii se poarta urat este ca nu exista “copii rai”, ci doar comportamente nepotrivite. Fiecare ocazie in care Bogdan se confrunta cu interactiuni mai putin placute cu alti copii este dificila pe moment, dar este si o ocazie de a-l invata despre relatiile cu cei din jur si despre felul in care ne putem gestiona emotiile. Ma bucur sa observ ca treptat se descurca tot ma bine in astfel de situatii si sper ca in timp sa il afecteze mai putin.

Voi cum procedati in situatii similare? Cum reactionati cand copilul vostru se poarta urat cu alti copii sau invers?

 

Tagged on:

2 thoughts on “Cand un alt copil se poarta urat cu copilul meu (si invers) – abordarea noastra

  • 15/02/2017 at 5:12 pm
    Permalink

    Baiatul meu(2 ani) niciodata nu a lovit pe altii,intotdeauna e cel agresat,impins,respins. Intotdeauna da jucariile lui benevol altor copii,intotdeauna zambeste tuturor,e cel mai vesel copil…si cu toate astea nu-mi convine deloc aceasta situatie. Nu-mi convine sa iasa el sifonat in toate situatiile,nu-mi convine sa vina la mine trist si cu lacrimi in ochi,nu-mi convine sa fiu nevoita sa plec de la locul de joaca doar ca sa cedez. Asta sa fie rezultatul cresterii cu blandete? Oare nu o sa fie el tot timpul marginalizat pt ca e bland si bun? Sa fie bataie de joc a altora?
    Inca reflectez la ceea ce ai scris,cum ca nu exista copii rai,la cate am vazut in parc.

    Reply
    • 22/02/2017 at 7:34 am
      Permalink

      Georgiana, eu te inteleg perfect! Bogdan a fost mereu un copil bland si dornic sa se imprieteneasca, asa ca refuzurile altor copii il afectau foarte tare. Ma durea mult sa il vad lovit sau respins, asa ca inteleg ce simti. Ca sa il ajut, eu am incercat sa il invat doua lucruri: 1. sa raspunda ferm (si non-violent) agresiunii (adica sta drept in fata copilului, spune tare “nu este frumos sa ma lovesti” si uneori se uita urat/intimidant la copilul respectiv; metoda asta functioneaza cu copii de varsta lui, insa daca sunt mai mari nu are ce face si vine la mine suparat) si 2. sa inteleaga ca felul in care se comporta alti copii nu are legatura cu el, ci cu ceea ce simt acei copii. Uneori cand sunt respinsi sau loviti copiii se gandesc ca este ceva in neregula cu ei, asa ca mi s-a parut important sa stie ca nu el este de vina si ca alti copii se comporta urat din diferite motive (sunt suparati, au avut o zi grea, parintii lor nu i-au invatat sa se poarte frumos, etc). Desigur ca inca se mai intampla episoade neplacute in parc, insa simt ca Bogdan a devenit ceva mai puternic si mai pregatit sa le infrunte! Incerc sa il pastrez la fel de bun si bland ca acum, dar imi dau seama ca trebuie si sa il ajut sa gaseasca strategiile necesare pentru a se impune in fata celorlalti atunci cand trebuie, fara insa a fi violent.

      Reply

Adauga un comentariu

%d bloggers like this: