Recent am scris un articol pe blogul meu in limba engleza despre cum putem limita (sau chiar elimina) timpul petrecut de copii in fata ecranelor si de atunci am avut ocazia sa particip la mai multe discutii pe aceasta tema in care am descoperit o multime de perspective diferite despre cum privesc alti parinti timpul petrecut de cei mici in fata televizorului sau tabletei. Una dintre perspectivele care mi-au atras atentia in mod special a fost cea a parintilor care au decis sa nu limiteze timpul in fata ecranelor, o idee pe care am si dezbatut-o putin pe Facebook (gasiti aici intreaga discutie, mie mi s-a parut foarte interesant sa aflu atat de multe pareri pe acest subiect, mai ales ca ele au venit si din partea unor parinti cu copii mai mari, care cu siguranta au o alta perspectiva asupra problemei).

Pentru ca am primit de mai multe ori intrebari despre cum procedam noi, m-am gandit sa scriu si aici experienta noastra, pentru ca am trecut prin diferite etape si cred ca din fiecare am invatat cate ceva. Suntem abia la inceputul perioadei in care Bogdan are acces la diferite gadgeturi, asa ca sunt sigura ca marile provocari vor urma abia in urmatorii ani, dar poate ca experienta noastra le va fi de folos parintilor cu copii mai mici care poate trec prin etape similare cu cele prin care am trecut noi. Am citit mult despre efectele timpului petrecut de copii in fata ecranelor si toata aceasta documentare m-a facut ca pana la 3 ani sa incerc sa il tin pe Bogdan cat mai departe de astfel de “tentatii”. (am scris despre studiile pe aceasta tema in doua articole: Cum este influentata dezvoltarea copiilor de timpul petrecut in fata televizorului sau tabletei? si Why you should think twice about letting small children watch TV, gasiti acolo cateva dintre informatiile descoperite de mine)

Acum Bogdan are 3 ani si 4 luni, asa ca ne aflam intr-un moment in care ne gandim care este cea mai buna abordare in continuare astfel incat sa gasim un echilibru intre ceea ce este benefic pentru dezvoltarea lui si ceea ce inseamna societatea actuala, care este bazata tot mai mult pe tehnologie.

Iata cum am abordat pana acum timpul petrecut de Bogdan in fata ecranelor si ce am invatat eu din aceste experiente:

1. Timpul petrecut la televizor

Pana acum Bogdan nu s-a uitat niciodata la televizor la noi acasa (ma refer aici la programe destinate copiilor, desigur ca ne-a vazut pe noi urmarind diverse stiri, emisiuni sau filme, dar niciodata nu s-a uitat la ele pentru ca nu l-au interesat). Bogdan s-a mai uitat la televizor la gradinita, deci stie despre ce este vorba, dar niciodata nu a cerut sa se uite acasa si noi niciodata nu i-am propus.

Am observat ca exista si posturi pentru copii cu continut placut (de exemplu am avut ocazia sa vad episoade din serialele de pe Disney Junior si mi-au placut, sunt mult mai pe gustul meu decat ce am vazut pe orice alte programe), am multe prietene care le ofera copiilor timp zilnic pentru a urmari serialele preferate, insa pentru noi este bine momentan fara televizor si sper sa mai ramana asa pentru un timp.

2. Timpul petrecut la laptop

Cand Bogdan avea vreo doi ani, a avut la un moment dat o bronsiolita mai grava care ne-a obligat sa stam mai multe zile in casa si sa facem aerosoli din 4 in 4 ore. Cum era imposibil sa aiba rabdare sa stea atat de mult timp linistit de fiecare data, singura solutie gasita de mine atunci a fost sa ii pun filmulete pe Youtube si sa se uite la laptop in timpul aerosolilor. Metoda a functionat pe moment, insa dupa ce am terminat zilele de tratament el cerea inca laptopul. La inceput i l-am dat, dar am observat ca devine tot mai “absorbit” de ecran, iar dupa ce termina de privit devenea foarte agitat. Uneori chiar se trezea noaptea din somn tipand, desi nu vedea nimic violent (eu eram mereu langa el), asa ca dupa o saptamana am decis ca este o greseala sa il mai las si i-am explicat sa nu ii voi mai putea da laptopul. A protestat foarte mult, inclusiv cu un tantrum, dar i-am explicat motivele mele si am ramas foarte ferma, discutand de nenumarate ori cu el despre asta pana a inteles. De atunci stie ca laptopul este doar pentru lucru (ma vede pe mine folosindu-l des) si nu cere deloc sa umble la el. Filmulete de pe Youtube a mai vazut de cateva ori pe laptopul bunicilor, cand mergea in vizita la ei, dar niciodata nu ni le-a mai cerut noua.

3. Timpul petrecut pe telefon

Bogdan a avut acces la telefoanele noastre inca de cand era mai mic, dar le foloseste doar pentru a se uita la filmuletele facute de noi, majoritatea cu el. 🙂 Nu se uita la ele acasa, dar cand suntem intr-un loc in care se plictiseste (la coada la doctor, intr-un drum lung cu masina, etc) ii mai ofer telefonul ca sa il tina ocupat pentru un timp. De obicei se plictiseste repede, nu sta mai mult de jumatate de ora ocazional. La un moment dat descoperise o aplicatie cu pisica Tom si il distra ca ea repeta ce spunea, asa ca uneori o mai folosea in masina pentru cateva minute. Nu am instalat aplicatii pentru el pe telefon si nici nu cred ca o voi face curand.

4. Timpul petrecut pe tableta

Prima noastra tableta a fost cumparata in noiembrie anul trecut, deci o avem de putin timp. Inca de la inceput i-am explicat ca tableta este pentru ca eu sa lucrez pe ea (ceea ce este adevarat) si stie ca trebuie sa o folosesc cand am treaba. Inainte sa plecam la New York instalasem pe ea cateva aplicatii pentru copii pentru ca am vrut sa am o solutie in caz ca lucrurile devin complicate in avion sau in vacanta (fiind singura cu el), dar nu le-am folosit deloc si cand s-a terminat vacanta le-am sters.

Apoi la inceputul lui decembrie, cand am inceput sa exersez mai mult engleza cu Bogdan, am cautat o aplicatie care sa ma ajute si asa am descoperit o aplicatie foarte faina cu tot felul de activitati, filmulete educative si fise pentru copii. Initial am folosit tableta ca un ajutor in timpul “lectiilor” noastre de engleza, apoi treptat l-am lasat sa faca singur mai multe activitati. Fiind o aplicatie platita are avantajul ca nu are deloc reclame care sa il distraga, iar continutul este de calitate, asa ca am decis sa aiba acces la ea mai des. Nu o folosim zilnic, sunt zile la rand cand nu o deschide deloc, insa atunci cand ii propun sa o folosim este incantat si a invatat o multime de lucruri de acolo. Uneori o mai folosim la restaurant pentru ca Bogdan sa aiba ceva de facut pana vine mancarea si eu si Adrian sa avem putin timp pentru noi. Bogdan nu are nici o problema sa imi dea tableta inapoi cand stabilim, iar faptul ca vad ca are o relatie echilibrata cu acest tip de timp petrecut in fata ecranului ma bucura mult. Nu planuiesc sa descarc alte aplicatii curand, aceasta este oricum plina de activitati si este suficienta pentru cat foloseste el tableta.


In ansamblu, sunt multe zile cand Bogdan nu petrece deloc timp in fata ecranelor. Pana la 3 ani mai toate zilele erau asa (cu mici exceptii cand vedea desene la gradinita sau cand ii mai dadeam telefonul pentru putin timp). Acum foloseste ocazional tableta si rareori ne mai cere telefonul sa vada un filmulet, asa ca momentan sunt multumita cu situatia actuala. Cand petrece timp pe tableta stabilim impreuna de la inceput care sunt regulile, dar nu pare sa il deranjeze ca nu are mai mult acces la ea, este oricand incantat sa ne jucam impreuna asa ca nu ii este greu sa renunte la ea.

Cam asa arata acum timpul petrecut de Bogdan in fata ecranelor si sper sa ramana la fel in continuare. Nu stiu cum vor sta lucrurile in anii urmatori, dar dorinta mea este sa pastram mereu un echilibru si mai ales sa ii ofer o copilarie plina de joaca si momente impreuna, pentru ca stiu ca ele sunt mai pretioase decat orice desene animate sau jocuri de pe gadgeturi.

Voi cum gestionati timpul petrecut de cei mici in fata ecranelor? M-as bucura sa aflu parerile voastre!

One thought on “Cum abordam noi timpul petrecut in fata ecranelor

  • 02/03/2017 at 11:58 am
    Permalink

    Mi-a pl[cut mult articolul tău în limba engleză!
    Noi am renunțat la televizor acum 8 ani, cu 2 ani înainte de a avea copii. Pentru că nu ne uitam și în semn de protest față de mizeriile care curg, în special din canalele românești.
    Folosim internetul pentru lucru, comunicare, ne uităm la filme/seriale (pe care le alegem noi). Bine, mai mult soțul, pentru că, în ultima vreme, eu adorm :))
    În ceea ce privește relația copiilor cu ecranele, noi nu suntem foarte permisivi. Cel mare are 6 ani și 3 luni, mijlociul aproape 4, iar cea mică 17 luni.
    Vă recomand cu căldură două cărți foarte utile, care tratează acest subiect:
    -Giovanni Sartori – “Homo videns. Imbecilizarea prin televiziune și postgândirea” și Virgiliu Gheorghe “Efectele televiziunii asupra minții umane”.
    Urmăresc și http://www.screenfreeparenting.com/.
    Copiilor le-am explicat (și continui să o fac) riscurile la care ne supunem atunci când folosim ecranele pentru prea mult timp. Le-am explicat ce se întâmplă cu creierul lor atunci când privesc la televizor și atunci când se joacă.
    Am fost uimită de puterea lor de înțelegere.
    Avem ziua de film, o dată pe săptămână, când ne uităm la un film pentru copii. În rest, privesc ocazional diverse fimulețe, dacă ne uităm noi și ei sunt în zonă. Atunci când sunt la bunici, au program special de uitat la televizor la episoadele lor preferate.
    Au folosit foarte rar 2 aplicații pe tabletă: una de făcut muzică și una de desenat. Apoi le-am luat pian (orgă electronică) și nu mai e nevoie de aplicație 🙂
    Telefonul este un obiect personal. Adică eu îmi folosesc telefonul meu, tatăl lor pe al lui, în exclusivitate. de pe telefonul meu se ascultă uneori teatru radiofonic pentru copii.
    Nu mi se pare că duc lipsa ecranelor și nici că îi privez de ceva ce le-ar fi folositor.

    Reply

Adauga un comentariu

%d bloggers like this: