Primesc deseori intrebari despre cum procedam noi in anumite privinte, asa ca am decis ca unele dintre subiecte sa le abordez aici pe blog. Asa a apaut idea unei serii de articole in care voi prezenta abordarile noastre in diferite situatii. Majoritatea lucrurilor pe care le aplic cu Bogdan le-am invatat la randul meu din experientele altor mame sau din cartile de parenting pe care le-am citit, asa ca poate experienta noastra va fi si ea de folos altor parinti. Nu pretind ca abordarea noastra este cea mai buna, este doar varianta care ni se potriveste noua cel mai bine si poate vor fi si alti parinti care se vor regasi in felul in care abordam noi aceasta problema.

Deseori lumea se mira de calmul lui Bogdan atunci cand vine vorba de cumparatul de jucarii. El se poate plimba linistit cu o singura jucarie prin intreg magazinul Jumbo fara sa aiba vreo problema ca nu putem lua si restul jucariilor. Pentru ca Bogdan este mereu cu noi a avut prilejul deseori sa ajunga in magazine cu jucarii sau in fata unor tarabe de suveniruri pline de tot felul de lucruri atractive pentru cei mici. Cred ca a ajutat mult ca am abordat subiectul cumparatului de jucarii intr-un mod deschis si sincer. Am stabilit cateva reguli simple pe care le urmam mereu si astfel am reusit sa gasim un echilibru intre dorintele lui, posibilitatile noastre si ceea ce consideram ca este normal pentru un copil in materie de jucarii.

In primul rand am considerat mereu ca este normal ca un copil sa isi doreasca jucarii atunci cand le vede. In functie de varsta ei au o capacitate mai mica sau mai mare de a intelege limitarile in ceea ce priveste cumparatul de jucarii. Cred ca este datoria noastra ca adulti sa ii ajutam sa inteleaga ce se poate si ce nu se poate in ceea ce priveste acest subiect. Noi am incercat sa ne impunem intai cateva reguli pentru noi, cei mari, si abia apoi sa stabilim reguli pentru Bogdan.

Regulile noastre sunt urmatoarele:

  • pe cat posibil evitam sa il ducem pe Bogdan in fata magazinelor sau raioanelor de jucarii atunci cand nu vrem sa ii cumparam nimic – facem multe cumparaturi online, asa ca ne este relativ usor sa facem asta
  • atunci cand mergem totusi intr-un loc unde stim ca vor fi multe jucarii incercam sa il pregatim pe Bogdan si sa ii reamintim regulile stabilite si am observat ca asta il ajuta mult (de asemenea este util sa mergem in astfel de locuri atunci cand el este odihnit si linistit, atunci este mult mai receptive si intelegator)
  • facem tot posibilul sa respectam regulile impuse pentru Bogdan si sa ne gasim rabdarea de a le explica de fiecare data cand este necesar, iar atunci cand Bogdan are un moment dificil in a respecta regula (de obicei cand este obosit) suntem alaturi de el cu calm si intelegere (fara a insemna ca nu mai respectam regula)
  • incercam mereu sa vedem lucrurile si din perspectiva lui – eu consider ca este normal ca un copil sa isi doreasca jucarii noi atunci cand le vede, la fel cum si noi adultii tanjim dupa tot felul de alte lucruri cand mergem la cumparaturi; de aceea cred ca ar trebui sa incercam mereu sa gasim o varianta care sa fie multumitoare atat pentru copil, cat si pentru noi.

Regulile pentru Bogdan sunt acestea:

  • cand mergem intr-un loc cu jucarii putem cumpara doar o singura jucarie, aleasa de el (in anumite conditii, pe care le voi detalia mai jos)
  • mereu discutam despre alegerea facuta si negociem in functie de anumite criterii (buget, calitate, utilitate), toate explicate pe intelesul lui
  • atunci cand jucaria depaseste bugetul, dar totusi si-o doreste mult o putem trece pe lista de dorinte si sa revenim sa o cumparam cand avem banii necesari.

Ce i-am explicat copilului despre cumparatului de jucarii

Cred ca reusita regulilor impuse copilului sta in explicatiile din spatele lor, care trebuie uneori repetate de zeci de ori, dar care odata insusite de copil contribuie enorm la o relatie de cooperare si intelegere intre el si parinte. Regulile noastre sunt mereu insotite de explicatii pe intelesul lui Bogdan. Asa cum povesteam mai demult, nu sunt de acord sa imi mint copilul si prefer mereu sinceritatea, asa ca scuze de tipul “jucaria aia nu este de vanzare” sunt excluse.

I-am explicat sincer ca avem un buget pe care il putem folosi pentru jucarii si ca trebuie sa ne incadram in el. Atunci cand jucaria este prea scumpa ii spun ca acest lucru si ii spun ca nu avem bani in buget acum pentru ea. Nu folosesc scuza generala de tipul “nu avem bani”, pentru ca nu vreau ca el sa ajunga sa aiba o frustrare legata de bani si sa le acorde o importanta mai mare decat este necesar. Asa ca prefer sa ii spun ca avem bani, dar ca ei sunt impartiti in bugete diferite (pentru haine, mancare, calatorii, etc) si ca trebuie sa ne incadram in bugetul stabilit pentru jucarii.

El imi arata jucariile, eu citesc pretul si ii spun daca ne incadram. Uneori ii sugerez eu o serie de jucarii care se incadreaza in buget ca sa ii fac alegerea mai usoara. De multe ori isi ia doar o jucarie mica si este bucuros de ideea in sine de a avea ceva nou cu care sa se joace.

Regula unei singure jucarii cred ca il ajuta mult sa invete sa faca alegeri si sa analizeze avantajele fiecarei variante. De obicei este foarte hotarat cand isi doreste ceva, dar uneori se intampla sa stam destul de mult pana se hotaraste. Eu incerc mereu sa ii prezint argumente care sa il invete sa priveasca lucrurile importante la fiecare investitie: calitate, utilitate, rezistenta in timp. Uneori ii spun eu anumite argumente (“masinuta de lemn este mai de calitate decat cea de plastic, nu se va rupe asa usor”, “masina asta este la fel ca masina pe care o ai acasa, nu ai vrea sa cautam alt model?”), alteori ii pun doar intrebari care sa il faca sa isi dea seama singur (“ce vei face cu jucaria asta?”, “crezi ca vagoanele astea se potrivesc bine cu sina de acasa?”).

Cum gestionam nemultumirile

Chiar daca de obicei lucrurile merg usor cu ajutorul explicatiilor, uneori apar si nemultumiri. De exemplu daca Bogdan isi doreste foarte mult o anumita jucarie care este mult prea scumpa sau mergem intr-un loc din care nu pot sa ii cumpar nimic inevitabil apar momente mai greu de gestionat. Cand explicatiile nu functioneaza nu imi ramane decat sa fiu alaturi de el daca plange sau are un tantrum si sa ii acord rabdare pana reuseste sa gestioneze nemultumirea. Nu cred in incalcarea regulilor doar pentru a opri o criza de plans, dar cred cu tarie in intelegere, in acceptarea emotiilor copilului si in incercarea de a gasi o modalitate de a invata ceva din fiecare situatie pentru ca pe viitor lucrurile sa mearga mai bine.

Cred ca in materie de gestionat cumparatul de jucarii trebuie sa ne ferim de doua extreme: prea mult si prea putin. Unii parinti par sa se teama sa puna limite si ajung sa cedeze in fata insistentelor de a cumpara jucarii fara numar si fara discernamant, care apoi nici macar nu sunt folosite si apreciate de copil. Cred ca ajuta sa ne gandim ca jucariile noi sunt o dorinta a copilului si nu o nevoie, asa ca nu este obligatoriu sa satisfacem orice solicitare a lui. Din contra, cred ca o astfel de abordare in care cumparam orice ne cere copilul il face pe el sa nu mai pretuiasca valoarea lucrurilor si sa considere in mod gresit ca totul i se cuvine.

O alta extrema este cea in care unii parinti tin cu orice pret sa nu cumpere jucarii de teama ca isi vor “invata prost” copilul. Mereu am consideram ca uneori ca parinti ajungem in anumite “lupte” inutile cu copiii, in care tinem prea mult sa fie cum vrei noi doar ca sa detinem controlul. Nu cred ca este nimic in neregula sa ii facem pe plac copilului cand isi doreste o jucarie daca tinem cont de anumite reguli. Este normal ca un copil sa isi doreasca jucarii si cred ca este datoria noastra sa gasim un echilibru intre ceea ce isi doreste el si ceea ce putem noi oferi.

Pentru noi abordarea aceasta in care am incercat sa gasim niste reguli care sa multumeasca pe toata lumea este cea mai potrivita si sper sa o putem mentine pe termen lung, pe masura ce Bogdan va creste. Este un prilej de a-l invata sa ia decizii si sa isi asume consecintele lor (s-a intamplat sa ia o jucarie si acasa sa regrete ca nu a luat alta), sa faca alegeri in functie de anumite criterii si sa inteleaga ca exista anumite restrictii de care trebuie sa tinem cont.

Daca aveti si voi sfaturi si experiente personale m-as bucura sa invat din ele, sunt sigura ca pe masura ce Bogdan va creste provocarile vor fi mari si imi prinde bine sa descopar si alte abordari.

Tagged on:

Adauga un comentariu

%d bloggers like this: