Cand esti mama stii cum este …
Viata de mama ne schimba in moduri nebanuite si uneori cei din jur privesc cu nedumerire lucruri care noua ni se par deja normale. Zilele trecute la o intalnire cu cativa colaboratori cautam un stick USB in geanta si pentru ca se “ascunsese” bine printre lucrurile mele am fost nevoita sa il caut pe indelete de fata cu oamenii cu care ma intalnisemn. Pe masura ce cautam tacticoasa printre servetelele umede, sosetele de schimb ale lui Bogdan, masinuta verde, punguta cu biscuitii, privirile lor erau tot mai atente si surprinse de continutul neasteptat al gentii mele. In partea opusa a camerei am intalnit insa o privire prietenoasa si un zambet complice, care m-au binedispus si cumva au “salvat” momentul. Abia la final am apucat sa vorbesc cu cea care imi zambise, mi-a spus ca are o fetita de aproape 2 ani si geanta ei arata cam la fel. 🙂
Atunci mi-am dat seama ca noi, mamele, avem acele lucruri doar de noi intelese, o complicitate draguta in fata provocarilor de parinte care poate pentru cei care nu au inca un copil sunt greu de inteles.
Cand esti mama stii cum este …
.. sa ajungi la serviciu la 9:30, dupa ce esti deja trezita de la 6 si intre timp ai facut zeci de chestii cu si pentru copil, eventual dupa o noapte partial nedormita, in timp ce colegii se asteapta sa fii odihnita si pregatita de sedinte
.. sa stii toate cantecelele de la gasca Zurli si sa le canti cu entuziasm in masina la fiecare drum lung
.. sa gatesti o mancare delicioasa de care esti foarte incantata, iar copilul sa vrea sa manance doar o felie de paine
.. sa dureze o ora sa iesi din casa din momentul cand parea ca este totul gata si sperai sa reusesti (in sfarsit) sa ajungi la timp
.. sa faci co-sleeping nu doar cu copilul, dar si cu jucariile lui preferate (eu ma “mandresc” acum cu 3 colegi de pat suplimentari: Mickey mare, Mickey mic-mic si trenul alb 🙂 )
.. sa te asezi in pat dupa o zi obositoare si cand credeai ca in sfarsit te vei odihni putin sa auzi o voce mititica, cu o solicitare “urgenta” de lapte, apa, pipi, etc
.. sa iti dai seama ca poti dormi in orice pozitie, inclusiv cu un copil adormit trasversal peste tine
.. sa nu ai loc intr-un pat imens, pentru ca un copil oricat de mic poate acoperi un spatiu neasteptat de mare prin rostogoliri, invartiri si impingeri de picioare
.. sa cauti cu disperare o jucarie disparuta misterios si fara de care copilul nu poate dormi / iesi din casa / merge la gradinita
(sau) .. sa cauti cu si mai multa disperare cheile de la casa sau de la masina / portofelul / telefonul sau orice alt obiect important pus de copil intr-un loc “sigur” despre care habar nu ai
.. sa ai geanta plina de servetele, jucarele, gustari, hainute de schimb, caciulite
.. sa dureze o ora sa faci un drum scurt de la bloc pana la magazinul de la colt, pentru ca orice lucru de pe drum este de real interes pentru copilul tau curios
.. sa ajungi sa iti bei cafeaua de dimineata la ora 14, pentru ca pana atunci nu ai apucat sa faci asta
.. sa intri in mall cu gandul unei sesiuni de shopping pentru tine si sa pleci de acolo cu hainute pentru copil
.. sa nu reusesti sa adormi copilul tocmai atunci cand ti-ai dori mai mult asta sau sa trebuiasca neaparat sa pleci de acasa si sa constati ca tocmai atunci a adormit copilul
.. sa ai o viata “paralela” dupa ce copilul adoarme, cand in sfarsit reusesti sa faci lucruri pe care nu le poti face de fata cu el: o baie lunga si linistita, un timp neintrerupt petrecut pe laptop, o ciocolata devorata pe canapea, o emisiune urmarita la televizor
.. sa reusesti sa faci aproape orice cu o singura mana, in timp ce cu cealalta tii in brate copilul
.. sa ajungi sa pretuiesti cu adevarat somnul si sa profiti de orice moment liber ca sa mai “furi” cateva ore de somn
.. sa ajungi inevitabil sa vorbesti despre copil atunci cand te intalnesti cu prietenele, desi este putin tau timp liber in care ar trebui sa te deconectezi de atributiile de parinte
.. sa te gandesti deseori ce greu iti este sa fii mama si totusi sa fie cel mai frumos lucru care ti s-a intamplat vreodata. 🙂
Daca si voi va regasiti in unele dintre aceste momente, mi-ar placea sa imi spuneti ce alte “chestii de mame” am putea adauga pe lista, sunt sigura ca sunt multe altele care ar merita trecute aici.
Sa trezesti toata casa in toiul noptii din cauza ca ai calcat pe o jucarie muzicala/ care ,,tipa,,
Sa folosesti toaleta in timp ce una, doua perechi de ochi te scruteaza intens
Sa aranjezi de zece ori pe zi hainutele in dulap dupa ce prichindeii le-au imprastiat pe toate pe podea
Sa ajungi la casa cu multe cumparaturi surpriza puse de copil pe furis in cos
Sa trebuiasca sa ii explici de ce nu poate manca bomboanele, ciocolatele, caramelele, gumele… oferite de doamne necunoscute in parc, pe strada, la biserica
Etc etc etc?
Intamplarea cu jucaria muzicala este la ordinea zilei in casa noastra. 🙂 Uneori calcam pe cate un Lego si apoi “suferim” in tacere ca sa nu il trezim.
Asta cu cumparaturile in cos nu am experimentat-o pana acum, probabil trebuie sa astept sa mai creasca Bogdan putin . 😀
Sa te entuziasmezi in gura mare pe strada: tramvaiul!!!! autobuzul!!! CAMIONUL!!!!! si sa-ti dai seama in secunda urmatoare ca nu esti cu copilul …
Sa mergi in pas de defilare, cu piciorul intins perfect, strigand cat tine gura: Hop, hop, la galop! pentru ca asta e unicul mod in care il faci sa mearga cu o viteza acceptabila inspre casa si sa nu se mai opreasca langa absolut orice cate 5 min..
Din aceeasi categorie sa repeti: Hopa-tzopa, hopa-tzopa! in continuu pana cand ai ajuns pe partea cealalta a strazii…culmea e ca dupa vreo cateva strazi trecute asa, il vezi ca grabeste automat pasul cand incepi cu Hopa-tzopa!
Vai, cat am ras cand am citit comentariul tau! :)) Te inteleg perfect!
Eu am ajuns sa exclam “Wow, betoniera!” in timp ce ma plimbam cu o prietena, fara Bogdan, din obisnuinta. 🙂 Buna ideea cu pasul de mars, o sa o incerc si eu, poate mai scurtam durata durata drumurilor.
Sa te sune prietenele care nu au copii si sa iti spuna ca nu mai dai niciun semn de viata (invidiindu-te ca “stai toata ziua acasa”), iar cand incepi sa te scuzi copilul incepe sa planga pentru ca vrea telefonul tau sa vorbeasca si el. Daca faci greseala sa i-l dai putin in mana fuge cu el prin casa si in final ajunge trantit pe parchet, unde se desface, ii iese bateria si prietena ramane cu ochii in soare. Daca nu-i dai telefonul copilului, plange de nu te auzi om cu om oricum…
Uf, am trecut si eu prin reprosuri similare de la prietene! Pana au facut si ele copii si au inteles perfect ce “usor” este sa stai acasa toata ziua.
Cu vorbitul la telefon m-am resemnat, rareori mai comunic cu cineva asa. 🙂
Sa auzi noaptea in plina liniste o jucarie cantacioasa care tocmai atunci s-a gasit sa porneasca. Si nu, nu se opreste pana nu te dai jos din pat sa o opresti tu.
🙂 “Preferatul” nostru este un buldozer muzical care porneste in cele mai nepotrivite momente si trezeste pe toata lumea. Este absolut ingrozitor, parca ar face intentionat. 😀
Prima din lista ta este povestea tuturor diminetilor mele:))
Adaug:
…sa te metamorfozzi (undeva, dupa ora 18) din doamna cu pantofi cu toc in doamna cu blugi si adidasi care iese in parc cu copilul si alerga si joaca fotbal si..si…si…
…sa fii unul din catelusii din Paw Patrol (da, Andrei trece prin faza asta acum), care salveaza lumea, pardon, parcul, pin urmare latra, miroase copacii (san zic merci ca nu tre’ sa faca si pipi pe ei:))) si face tot ce face un catelus supererou:))
..sa fii in stare sa vorbesti in continuu cand conduci doar cu el in masina…Sau, cand el mai creste, sa asculti in continuu si sa raspunzi tuturor intrebarilor indiferent cat de ciudate sunt ele…(oh, si vine-o vreme in care intrebarile pot sa fie din alea de-ti cade capul pe jos…:P).
…sa te abtii gratios cand sofezi si unu-ti taie calea …desi ti-ar scapa o mica injuratura (oh, da, stiai foarte multe “inainte”) si in locul ei sa spui un mic “vai, ce needucat e domnul asta care mi-a taiat calea!”…
…sa incerci sa inventezi o explicatie pt copil despre ce vrea sa fie semnul ala cu degetul in sus, cand n-ai trecut peste un pieton si asta l-a enervat pe soferul din spatele tau…
:)))
SIGUR MAI AM, DAR ACUM..atat sunt in stare sa-mi aduc aminte…
Caci vine cu mare viteza ora la care ma pregatesc de metamorfoza si trebuie sa plec acasa:)))
Abia m-am abtinut sa nu rad in hohote in birou! Eu inca nu am ajuns la etapa cu intrebarile fara sfarsit, asa ca sunt inca norocoasa. :))
Cu metamorfozarea inteleg perfect, desi in ultimul timp am ajuns sa imi schimb stilul vestimentar de la birou ca sa pot merge direct la joaca dupa program. 🙂
sunt la birou si rad singura, nu mai e nici o mama in preajma sa pot împărtăși si eu veselia mea.
subscriu si eu la:
– Sa vrei sa scoti din geanta portofelul si sa iasa si punga cu lenjerie (chilotei, ciorapi ai fetitei) pe care ei uitat sa o lasi la cresa
– Sa lasi toate cumparaturile pe banda de la casa in supermaket si sa fugi la baie ca pitica tocmai a renuntat la scutec si inca nu stii cat rezista
– Sa canti conatsant cand o duci la gradi si cand ajungi la birou sa mai fredonezi acelasi cantecel de copii haios inca o jumate de zi uneori si cu voce tare
Mi s-a intamplat si mie faza cu cantecelul. :)) Abia cand am vazut privirea uimita a colegilor mi-am dat seama ca il cantam cu voce tare.
Noi inca nu am ajuns la etapa in care sa folosim olita cand suntem plecati, sunt sigura ca ne asteapta multe “aventuri” cand va merge pe afara fara scutec. 😀