Viata de mama m-a invatat ca lucrurile simple se pot complica surprinzator de mult atunci cand un copil mic are cu totul alte planuri decat ale tale. Un toddler este o sursa inepuizabila de “aventuri” parintesti si cumva nici un plan nu mai este asa usor cum pare, ba chiar si acele chestii simple pentru care inainte nu iti trebuia un plan bine pus la punct necesita acum planificare si mai ales mult noroc. 🙂

Intre timp am inceput sa privesc lucrurile cu calm si chiar sa ma amuz de toate situatiile prin care trecem, sa vad partea plina a paharului si sa ma bucur de viata de mama de copil mic, cu toate aspectele ei.

Daca aveti un copil mic sunt sigura ca va veti regasi in cel putin unul din scenariile de mai jos sau ca aveti parte de scenarii similare care sa va faca viata mai “aventuroasa”. Lista mea de lucruri simple care au devenit complicate de cand sunt mama suna cam asa:

Trezitul de dimineata

Visez la o dimineata la care sa ma trezesc din proprie initiativa, sa merg la bucatarie sa imi beau linistita cafeaua, sa apuc sa citesc ceva si abia apoi sa se trezeasca si copilul si sa incepem rutina de dimineata. Totusi in ultimii 2 ani nu asa au aratat diminetile mele.

Atunci cand am noroc el se trezeste cu chef de dragalit si aste presupune inca o jumatate de ora de stat in pat, mangaiat, pupat, imbratisat. Ceea ce este minunat, pentru ca ma mai odihnesc putin. Varianta a doua, mult mai des intalnita, este ceva mai energica si incompatibila cu o trezire linitita. Copilul se trezeste direct plin de energie. Aprinde lumina, striga tare “ana neata mama, ana neata tata” (buna dimineata, mama, buna dimineata, tata) si incepe un ritual de trezire care include o varietate de operatiuni de la mangaieri pe cap, la sarituri pe burta, bagat degetele in nas (al meu, nu al lui), orice crede el ca are effect. Si bineinteles ca obtine toata atentia mea si in scurt timp suntem pe covorul din sufragerie, cu toate masinutele pregatite de o joaca matinala.

Imbracatul

Vara este usor, poate iesi doar in tricou, scutec si sandale, important este sa iesim din casa intr-un timp rezonabil. Iarna insa lucrurile se complica. Straturile alea multe de haine sunt tot atatea prilejuri de negocieri si razgandiri. Partea mea “preferata” este atunci cand eu sunt deja imbracata gros, cu geaca pe mine, iar el decide sa alerge pe hol anuntand hotarat “nu vleau pantalooooni”. Cu putina rabdare situatia se rezolva, incomparabil mai rapid decat atunci cand avem discutii mult mai greu de gestionat: de ce nu putem pune sandalele iarna, de ce nu putem pune intai geaca si apoi tricoul, de ce nu poate merge cu pantofii lui Tati,etc.

Gestionarea orelor de somn (sau altfel spus, lupta cu “somnul imprevizibil”)

Stiti tipul ala de somn care apare (sau dispare) cand iti doresti mai mult sa nu se intample asta? De exemplu copilul care adoarme exact (dar EXACT) cand trebuie sa plecati undeva? Sau copilul care se trezeste dupa doar jumatate de ora de somn de pranz doar pentru ca a auzit un fasait, desi in mod normal doarme linistit si in mare galagie?

O baie relaxanta

V-as putea povesti multe momente in care baia mea relaxanta cu spuma s-a transformat intr-un “aqua park” plin de distractie dupa ce copilul s-a urcat pe inaltatorul de la chiuveta si a plonjat efectiv peste mine. Ultima tentativa de relaxare in cada a avut insa un alt scenariu: copilul nu a mai fost interesat sa intre peste mine, dar mi-a adus muuuulte masinute pe care “trebuia” sa le spal cu spuma. Asa am devenit un fel de spalatorie auto cu multe masini asteptand sa beneficieze de tratamentul spa cu spuma si sapun pentru roti. 🙂

Drumul “scurt” pana la magazin

Avem un mic magazin in fata blocului de unde cumparam chestiile mici care ne trebuie uneori: o sticla de lapte, o paine, o sticla de apa. Incercam sa mergem acolo singuri, ca sa rezolvam repede treaba, dar uneori ajungem cumva sa coboram la magazin cu copilul. Si uite asa iesirea de 5 minute incheiata cu o punga cu apa si paine se transforma intr-o adevarata plimbare cu nenumarate popasuri ce pot dura uneori si o ora, incheiata cu o punga cu apa, lapte, iaurt, banana si baton (fara paine, ca de ea uitam in agitatia momentului).

Iesitul la plimbare

Cu un copil orice drum se poate transforma in prilej de distractie, asa cum scriam si mai sus, dar de departe cele mai “distractive” pentru mine sunt iesirile pe care chiar le planificam pentru joaca. De obicei, desi primita initial cu entuziasm, propunerea de iesire pe afara este regandita in ultimul moment, cand copilul isi da seama ca de fapt el vrea sa stea acasa. Dupa inca 15 minute revine la ganduri mai bune si ne apropiem de plecare. Desigur nu inainte de a schimba geaca gri cu cea albastra cu avioane sau pantofii de plimbare cu cizmele de cauciuc (desi afara nu a mai plouat de cateva zile si nici prognoza nu anunta asa ceva). Apoi ne decidem ce jucarie luam cu noi, pentru ca inevitabil trebuie sa luam pe cineva. Concurenta este serioasa, asa ca ne gandim bine pe cine sa alegem intre Mickey, ursul bebe, betoniera, trenul, masina rosie si celelalte 5 chestii interesante gasite in cutia cu jucarii. Negocierea este un test de rabdare si oricum plecam cu trei jucarii in loc de una, plus cele doua strecurate de el pe furis in geanta mea.

La intoarcere povestea se repeta in sens invers. Desi anuntam mersul acasa din timp si pare ca am ajuns la un acord, desigur ca in momentul plecarii ar vrea sa mai stam pe afara. Iar asa cum la dus am luat jucarii cu noi sunt mari sanse ca la intoarcere sa revenim acasa cu tot felul de chestii gasite pe drumul nostrum.

Mancatul

Ma consider norocoasa cu un copil mancacios, dar asta nu inseamna ca mesele sunt mereu usor de gestionat. Imi spune ca ii este foame, il intreb ce vrea sa manance. Raspunsul vine prompt: pizza, desi el vede rar pizza, cand comanda Tati si oricum atunci mananca doar maslinele si colturile de aluat. Dupa ce clarificam ca nu avem pizza in frigider primesc o propunere mai realista din partea lui: supica si cartofiori. Ne punem la masa impreuna cu Mickey, dar pana se incalzeste mancarea deja se schimba preferintele: “Nu vlea Mickey supica, vlea blansica” (nu vrea Mickey supica, vrea branzica). Rolul meu este sa il conving pe Mickey ca branzica este pentru micul dejun si ca la pranz supa ar fi o alegere mai buna. Nu stiu daca ati incercat vreodata sa convingeti un soricel de plus, dar sa stiti ca sunt teribil de dificil de convins. 😀

De obicei revenim la supa si cu putin noroc si la mancarica de cartofi, asta daca nu avem ghinionul de a observa un fir de patrunjel care “contamineaza” toata mancarea si o face total indezirabila. Macar stomacul plin aduce  o perioada temporara de multumire si linsite care face sa merita intreaga negociere cu Mickey cel pretentios.

Vizionarea unui film

Rareori imi doresc sa vad un film la televizor, dar totusi mi se intampla. Verific atenta programul, ma entuziasmez daca vad ca este o ora la care copilul in mod normal doarme (de exemplu ora 22), ma si imaginez linistita in fata televizorului, cu un ceai cald. La ora 20.30 incep ritualul de adormire cu imbratisari si dragaleli, care de obicei se termina in cel mult o ora, dar… se pare ca Bogdan are alte planuri. Dupa cateva imbratisari se da jos din pat sa mai aduca niste jucarii. Apoi vrea lapte, apa, inca o masinuta, un cantecel, orice altceva decat sa ne culcam. Si uite asa se face ora 22 si noi inca ne jucam voiosi in pat, acolo unde el ar fi dormit linistit la ora aia in orice alta zi. Desigur ar ai fi varianta de a cumpara DVD-ul cu filmul, dar probabil nu ar fi fost decat inca un DVD adaugat pe raftul de filme la care nu apuc sa ma uit.


Acestea sunt cateva din scenariile mele de mama de copil mic. Sunt sigura ca mai sunt multe altele pe care le-am uitat, pentru ca fiecare zi apar noi modalitati prin care Bogdan imi arata cat de distractiva poate fi viata alaturi de un toddler. Cumva cred ca scenariile astea se regasesc in multe case, pentru ca vad multe mame aproband zambind atunci cand le povestesc “aventurile” noastre.

Voi cum va descurcati ca mame de copii mici? Aveti parte de la fel de multa “distractie” ca si noi? Daca aveti si voi scenarii de mama de toddler tare m-as distra sa mi le povestiti si sa imi confirmati ca si pentru voi lucrurile se intampla la fel.


♥ Pentru a afla primii despre noile articole de pe blog, va invit cu drag sa urmariti pagina noastra de Facebook si sa va abonati la newsletter adaugand adresa voastra de email in formularul de mai jos. Eu m-as bucura sa va am alaturi! 🙂

4 thoughts on “Lucruri simple care devin complicate cand ai un copil mic

  • 07/03/2016 at 4:49 pm
    Permalink

    Ehee… Cunoastem! Numai astazi dimineata l-am dus pe sus pana la lift sa plece cu tati la gradi, ca ar fi stat acasa fix dupa ce se imbracase de tot, incaltat si cu geaca pe el.

    Reply
    • 09/03/2016 at 2:52 pm
      Permalink

      La noi de multe ori dupa ce se imbraca stie ca urmeaza sa iesim din casa si daca nu vrea sa plecam incepe sa alerge asa imbracat prin toata casa si sa rada incantat de faptul ca alergam si noi dupa el. 🙂

      Reply
  • 12/03/2016 at 4:22 pm
    Permalink

    Sa vezi cum e sa piepteni parul unei fetite bucalate de 2,4 ani, tocmai cand ea doreste s-o aranjeze tatiiiiii!!!!! Care tati nu are indemanare nici sa prinda o clama gen cleste … si cum pleaca spre cresa cu 3 agrafe suferind atarnate in crestetul capului, pt ca „asa e bineee!“

    Reply
    • 20/03/2016 at 9:15 pm
      Permalink

      Recunosc ca pare mai dificil putin sa fii mama de fata, macar la baieti nu apar prea multe dileme vestimentare si de aspect. 🙂 Desi nici cu baieti nu este mereu simplu, de exemplu cand ajungi sa cumperi doar tricouri cu roboti si masini, pentru ca doar alea sunt pe placul lor. 😀

      Reply

Adauga un comentariu

%d bloggers like this: