Una dintre marile mele nemultumiri este ca in tara noastra oricine poate devein bona, fara a avea nici o pregatire, fara a urma un curs minim de prim ajutor, fara a avea parte de o evaluare psihologice riguroasa. Este de ajuns ca o doamna care s-a ocupat de menaj sa vrea sa isi schimbe meseria si poate deveni imediat bona, chiar daca pana atunci a avut grija doar de proprii copii, cu multi ani in urma.

Acelasi sentiment ma incearca si atunci cand vine vorba de animatorii pentru copii. Poate am avut eu ghinion in ultimul timp, dar am avut parte doar de intalniri “nereusite” cu astfel de animatori care se presupune ca le pot oferi celor mici momente dragute de joaca si voie buna.

La una dintre petrecerile la care am fost invitati era invitata “printesa Elsa” in persoana unei domnisoare care nu parea sa aiba nici un chef sa se joace cu cei mici, iar in plus era imbracata intr-o rochie atat de decoltata incat cred ca tatilor prezenti acolo le era greu sa se concentreze la orice altceva. Fetitele tot incercau sa stea in preajma “printesei” si sa interactioneze cu ea, dar domnisoara parea mai cu seama nerabdatoare sa se termine cele doua ore pentru care fusese angajata decat dornica sa se joace cu copiii. Alta data am intalnit o “Cenusareasa” care doar picta copiii pe fata, in timp ce ii tot ordona la coada si ii certa ca sunt nerabdatori. La final i-a anuntat pe copii ca s-a terminat timpul si va pleca, desi mai erau doar trei copii de pictat si nu cred ca ar fi fost atat de grav sa mai “piarda” un sfert de ora acolo, in loc sa lase trei copii tristi ca nu au fost bagati in seama de “printesa”.

Cu o alta ocazie l-am intalnit pe “Spiderman” venit sa inveseleasca petrecerea unui baietel, care timp de o ora a afacut aproape mecanic o serie de joculete pe care parea ca le stie pe de rost, ignorand total orice intrebari ale celor mici, care erau evident entuziasmati sa il aiba alaturi pe personajul lor preferat. La final animatorul a plecat, nu inainte de a se opri in fata cladirii in care se aflau copiii ca sa fumeze o tigara, in asteptarea masinii care venea sa il ia, desi era evident ca era vazut pe geam. Nici nu vreau sa ma gandesc ce si-au imaginat cei mici vazandu-si personajul preferat (animatorul era inca imbracat in costum) fumand in fata lor. Desigur ca este dreptul oricui sa fumeze, dar chiar cred ca ar fi putut sa evite sa fie vazut de cei mici, macar din respect pentru parintii care il angajasera sa vina acolo.

Ultima intalnire cu un animator a fost la petrecerea lui Bogdan, cand eu nici nu aveam in plan asa ceva, dar pentru ca era oricum inclus in pachetul oferit am decis sa incerc. Am discutat sa fie un personaj cat mai discret costumat si cat mai bland cu cei mici, dar chiar si asa am regretat alegerea. Doamna care s-a ocupat de ora respectiva nu a parut a avea nici un talent in a-i atrage pe cei mici, ii lipsea evident acel “lipici” la copii care mi se pare esential pentru un animator si toate incercarile ei de a incropi vreo activitate au fost sortite esecului. Este adevarat ca este greu sa atragi atentia unor copii mici si sa ii implici pe toti intr-o activitate, dar un om care pentru asta este platit m-as astepta sa se descurce mai bine. La final am regretat alegerea de a aduce totusi un animator, cred ca ne-am fi descurcat mai bine fara el.

Dupa petrecere m-am tot gandit la animatori si mi se pare ca oamenii care aleg sa faca o astfel de meserie cu o lipsa totala de implicare si de dorinta de a-i face cu adevarat fericiti pe cei mici ne arata o lipsa totala de respect fata de copii, care asteapta cu inocenta si entuziasm sa isi vada personajele preferate si au parte de “personaje” plictisite si lipsite de bucuria de a se juca alaturi de ei.

Desigur ca nu este mereu asa, nu am intentia de a generaliza, am intalnit si animatori talentati care isi faceau treaba cu veselie, iar cei mici erau permanent cu un zambet larg pe fata si se implicau cu drag in toate jocurile. Dar multi, parca prea multi dintre ei sunt doar oameni care au gasit o modalitate usoara de a castiga bani fara sa faca prea mare lucru, care au senzatia ca un costum colorat si ceva vopsea pe fata este de ajuns pentru a intra in pielea personajului si uita cu desavarsire care este de fapt rolul lor: acela de a-i bucura pe cei mici. Imi pare rau ca atatia parinti investesc multi bani in animatori sperand sa le faca o bucurie celor mici si in schimb au parte de personaje plictisite, fara chef de joaca si cu nici un talent in a interactiona cu cei mici.

Mi-as dori ca animatorii pentru copii sa inteleaga ca meseria lor chiar conteaza, ca pentru un copil personajul acela este un model si poate un “prieten” drag si ca este o dovada de respect sa isi faca treaba bine. Nu oricine poate fi animator la o petrecere de copii si tocmai de asta nu oricine imbraca un costum ar trebui sa se considere potrivit pentru aceasta meserie. Tare as vrea sa se mai schimbe lucrurile, sa nu mai vad “printese” care par mai cu seama animatoare de club, “super eroi” plictisiti si tot felul de “personaje” care nu stiu cum sa se apropie de cei mici.

Poate ca randurile mele par rautacioase, dar am simtit ca trebuie sa scriu despre asta si cred ca si alti parinti au avut parte de experiente mai putin placute cu astfel de animatori, asa ca poate un asfel de mesaj ii va pune pe ganduri pe cei care angajeaza persoane pentru acest job si ii va face sa ii selecteze cu mai multa atentie si cu gandul la bucuria pe care o merita copiii atunci cand sunt alaturi de un personaj pe care il indragesc atat de tare.

4 thoughts on “De ce nu imi plac (multi dintre) animatorii pentru copii

  • 18/10/2016 at 7:49 pm
    Permalink

    Cred că ai perfectă dreptate! și eu am întâlnit câteva “personaje”… de mai mare rușinea. Chiar la ultima petrecere pentru copii la care am fost, am vrut să îi spun câteva vorbe animatorului, dar m-am gândit să nu creez atmosferă. Acum îmi pare rău, cred că ar fi trebuit să vorbesc cu el, poate chiar învăța ceva care i-ar fi folosit pe viitor…
    Oricum , ar trebui săne semnalăm nemulțumirile, eu așa cred.

    Reply
    • 19/10/2016 at 5:13 pm
      Permalink

      Da, ai dreptate, ar trebui semnalate! Nu stiu daca animatorilor acelora plictisiti chiar le-ar pasa de parerea noastra, dar poate sefii lor ar trebui sa auda un feedback si sa ia masurile necesare.

      Reply
    • 19/10/2016 at 5:14 pm
      Permalink

      Culmea este ca in scris par mult mai blanda decat sunt in realitate, oricat as incerca sa fiu dura. Dar in viata reala compensez! :))

      Reply

Adauga un comentariu

%d bloggers like this: