Un ghid pentru părinți cu copii de 8-13 ani: 5 sfaturi valoroase de la Sarah Ockwell-Smith
Atunci când copiii noștri sunt mici, pare că toate informațiile necesare sunt la îndemână: găsim sfaturi peste tot despre alimentație, somn, educație timpurie și joc. La polul opus, există destul de multe informații utile despre adolescență și relația cu copiii noștri în acea etapă.
Dar perioada pre-adolescenței, acei ani între 8 și 13, pare adesea ignorată, deși este esențială în formarea personalității și dezvoltării copiilor noștri.
Aceasta observație este unul din motivele pentru care autoarea Sarah Ockwell-Smith a creat un ghid destinat părinților cu copii de 8-13 ani, cu explicații legate de schimbările specifice acestei perioade și sfaturi pentru gestionarea provocărilor cu care ne confruntăm în relația cu copiii noștri.
Cartea s-a dovedit o lectură utilă și interesantă, că am adunat câteva dintre cele mai importante idei din carte, sperând că vor fi de folos și altor părinți care trec prin aceleași provocări. (Puteți găsi cartea aici în engleză, v-o recomand cu drag dacă aveți copii pre-adolescenți).
1. Este esențial să înțelegem felul în care creierul copiilor noștri se dezvoltă în pre-adolescență pentru că aceste schimbări au un efect important asupra comportamentului lor.
De multe ori, avem așteptări nerealiste de la pre-adolescenți, iar asta duce la conflicte care erodează relația și îi face pe copii să se îndepărteze de noi.
Cortexul prefrontal, partea creierului responsabilă de luarea deciziilor, controlul impulsurilor și raționamentul, nu este complet dezvoltat la această vârstă. În schimb, preadolescenții se bazează mai mult pe amigdală, partea creierului asociată cu emoțiile, în special cele de frică și agresivitate.
Din această cauză, preadolescenții pot reacționa mai intens din punct de vedere emoțional și pot părea imprevizibili sau chiar dramatici.
Pentru părinți, înțelegerea acestor schimbări neurologice este importantă pentru a aborda cu răbdare și empatie comportamentele copiilor. În loc să se concentreze doar pe corectarea comportamentelor nedorite, părinții ar trebui să fie conștienți de faptul că multe dintre aceste reacții sunt normale pentru această etapă de dezvoltare.
2. În preadolescență, copiii încep să simtă o nevoie tot mai puternică de autonomie, în timp ce încă depind de conexiunea emoțională cu părinții lor.
Balansarea acestor două nevoi – de independență și de conectare – este esențială pentru a-i sprijini pe copii în această etapă nouă.
Autoarea folosește acronimul TWEEN (pre-adolescent) pentru a defini atributele pe care trebuie să le avem ca părinți de pre-adolescenți:
- Tolerant (tolerant): să înțelegem că perioada aceasta aduce provocări pentru copii și să evităm să reacționăm exagerat sau să criticăm aspru atunci când ei greșesc sau manifestă comportamente dificile.
- Warm (cald): pre-adolescenții au nevoie să știe că, indiferent de comportamentele lor, sunt iubiți și acceptați necondiționat.
- Empathetic (empatic): să ne conectăm emoțional la ceea ce trăiesc copiii, să înțeleagă provocările și sentimentele lor și să le arătăm că îi susținem.
- Empowering (încurajator, motivator) – să ne ajutăm copiii să își dezvolte autonomia, să le dăm oportunitatea de a face alegeri și de a învăța din ele, oferindu-le sprijin și încredere.
- Nurturing (atent, ocrotitor) – să le oferim copiilor un sentiment de siguranță și ocrotire pentru ca ei să știe că se pot baza pe noi întotdeauna.
Un aspect important care este menționat constant pe parcursul cărții este nevoia de conectare cu părinții pe care o simt copiii în pre-adolescență.
Dacă atunci când avem copii mici, nevoia lor de conectare este foarte vizibilă (ne urmăresc practic prin toată casa cerând atenție), la vârste mai mari este mult mai ușor să nu observăm cât de multă nevoie au copiii noștri să se conecteze cu noi.
Comportamentul negativ, ușile trântite sau aparenta indiferență ascund de multe ori o nevoie profundă a copiilor de a se conecta cu noi și de a se simți înțeleși și susținuți în această perioadă încărcată emoțional din viața lor.
3. Un alt topic important dezbătut în care este gestionarea prieteniilor, care devin tot mai complicate la vârsta pre-adolescenței.
Această etapă din viața copiilor noștri vine cu conflicte între prieteni, certuri mai intense (amplificate și de mediul online), presiune mai mare de a se integra în anumite grupuri, bullying și multe alte provocări care pot fi greu de gestionat.
Iată câteva moduri în care ne putem sprijini copiii pe măsură ce învață să navigheze noile realități ale vieții lor sociale:
- Ascultarea empatică: Unul dintre cele mai importante lucruri pe care le pot face părinții este să ofere copiilor un spațiu sigur pentru a-și exprima sentimentele și preocupările legate de prietenii lor. Ascultarea activă, fără a critica sau a da sfaturi imediat, le permite copiilor să se deschidă și să vorbească despre problemele lor. Preadolescenții trebuie să simtă că părinții lor sunt acolo pentru a-i înțelege și a-i sprijini, nu pentru a-i judeca.
- Educația despre prietenii sănătoase: Învățându-i pe copii să recunoască semnele unei prietenii toxice sau abuzive, îi ajutăm să ia decizii mai bune în privința persoanelor cu care aleg să își petreacă timpul.
- Discuții despre influențele negative: Este important să le vorbim deschis copiilor despre conceptul de presiune de grup (peer pressure) și cum aceasta poate afecta comportamentele și deciziile lor. De asemenea, este util să le oferim strategii pentru a spune “nu” într-un mod asertiv și pentru a evita situațiile care îi pun în dificultate.
- Susținere în gestionarea bullying-ului: Dacă copilul se confruntă cu bullying, este esențial să se simtă sprijinit. Copiii trebuie să știe că bullying-ul nu este vina lor și că este important să vorbească despre ce se întâmplă cu un adult de încredere care îi poate ajuta.
O comunicare deschisă și onestă este cheia pentru a-i ajuta pe copii să facă alegeri sănătoase și să înfrunte provocările sociale cu încredere.
4. Relația copiilor cu tehnologia este una din provocările cele mai mari cu care ne confruntăm ca părinți în pre-adolescență.
Pe lângă necesitatea de a-i ajuta pe copii să aibă un stil de viață echilibrat în care viața lor nu este dominată de timpul petrecut în fața ecranelor, perioada pre-adolescenței vine cu provocări suplimentare legate de accesul la social media și siguranța online.
Recomandările din carte se axează pe stabilirea unor reguli clare în legătură cu timpul petrecut la ecrane (incluzând perioade de timp pre-stabilite și zone unde ecranele sunt interzise – cum ar fi în timpul mesei sau după ora de culcare în dormitor), plus conversații deschise despre social media și siguranța online.
Autoarea recomandă ca părinții să implice copiii în discuțiile despre regulile legate de tehnologie. Împreună, puteți stabili limite care să fie realiste și acceptate de ambele părți. Acest lucru le va da copiilor un sentiment de control și responsabilitate în gestionarea timpului petrecut online, făcându-i mai receptivi la respectarea regulilor.
5. Copiii introvertiți au nevoie de sprijin și înțelegere, nu de schimbare.
Cartea nu vorbește mult despre aceste subiect, dar perspectiva autoarei mi-a atras atenția pentru că este o situație cu care mă confrunt personal.
Dacă și voi aveți copii introvertiți, sper să vă fie utile aceste rânduri. Autoarea vorbește despre faptul că de multe ori copiii introvertiți sunt încurajați să fie mai extrovertiți, pentru că părinții (mai ales dacă ei însuși sunt extrovertiți) cred că o viață socială mai activă este cumva mai bună.
Părinții de copii introvertiți trebuie să le respecte nevoia de spațiu și liniște, în loc să-i forțeze pe copii în situații sociale care îi copleșesc. A fi introvertit nu este o problemă, ci o trăsătură de personalitate ce aduce calități unice, cum ar fi reflecția profundă și sensibilitatea emoțională.
Este important să le oferim copiilor introvertiți un mediu liniștit și posibilitatea de a se retrage atunci când simt nevoia. Aceasta îi ajută să își reîncarce energia și să se simtă în siguranță.
În același timp, părinții îi pot sprijini în dezvoltarea abilităților sociale, oferindu-le strategii pentru a face față presiunilor sociale sau conflictelor, fără a-i forța să fie extrovertiți.
Valorizarea calităților lor, cum ar fi capacitatea de a forma prietenii profunde, și evitarea etichetelor negative precum „timid” sau „retras” îi va ajuta pe copii să își accepte personalitatea și să-și dezvolte încrederea în sine.
Sunt multe sfaturi utile incluse in carte și nu aș avea cum să le includ pe toate aici. Sper însă că ideile de mai sus vă sunt utile și că v-au stârnit curiozitatea de a descoperi cartea mai pe îndelete.
Puteți găsi cartea în limba engleză aici – Between: A guide for parents of eight to thirteen-year-olds (de Sarah Ockwell-Smith). Din păcate nu am găsit o traducere în limba română (dacă exista vă rog să îmi dați un semn ca să adaug link-ul aici).
O mențiune importantă: Unul din capitolele cărții vorbește despre subiectul părinților care au copii LGBTQ, oferind sfaturi despre cum să sprijini copiii în această perioadă delicată a dezvoltării lor. Știu că este un subiect delicat pentru mulți părinți, așa că am vrut să menționez asta aici.
Din punctul meu de vederea, ignorarea acestui subiect nu face ca pre-adolescenții să nu fie expuși la această realitate (sau tentați să exploreze acest subiect), ci poate doar să îi îndepărteze de noi în cazul în care nu suntem deschiși la a răspunde întrebărilor lor.
În perioada preadolescenței, copiii noștri trec prin schimbări semnificative, iar rolul nostru ca părinți este să îi sprijinim cu răbdare, empatie și înțelegere.
Ideile prezentate în cartea “Between” de Sarah Ockwell-Smith ne arată că, mai presus de toate, copiii au nevoie să simtă că sunt acceptați și iubiți necondiționat. Fie că vorbim despre autonomie, prietenii sau gestionarea provocărilor aduse de tehnologie, este esențial să păstrăm mereu un echilibru între ghidare și libertate.
Când le oferim sprijinul necesar pentru a-și explora identitatea și a face față provocărilor, îi pregătim nu doar pentru adolescență, ci și pentru o viață întreagă în care să se simtă siguri pe ei și împliniți.