Conectarea cu copilul mi se pare una dintre cele mai importante modalitati de a-i transmite ca il iubesc si ca sunt alaturi de el pe deplin, asa ca incerc ca in fiecare zi sa am cateva momente dedicate exclusiv lui. Am reusit sa identific cateva momente in care el simte dorinta de conectare si incerc sa imi fac timp de fiecare data pentru a raspunde nevoii lui de a sta cu mine. Unul dintre ele este dimineata, inainte de a pleca la cresa, cand el vrea sa ne dragalim si sa se simta iubit, iar eu profit de momentul plin de afectiune ca sa ma bucur de imbratisarile lui dragastoase, care imi topesc inima. 🙂

Un alt moment important pentru el este cel de imediat dupa ce ne revedem dupa cresa. Atunci parca vrea sa alunge tot dorul de peste zi si sa aiba parte de toata dragostea mea. Este normal sa fie asa, insa uneori ziua plina de treburi de la serviciu ma impiedica sa ma dedic in totalitate lui, iar el simte imediat cand timpul petrecut impreuna nu este cu adevarat de calitate. Asa ca imi doresc sa schimb asta si sa pot fi alaturi de el pe deplin chiar si dupa o zi obositoare, pentru ca stiu ca merita toata atentia mea si ca pentru el conectarea cu mine este esentiala. Am inceput sa citesc cate ceva pe tema asta si mai ales am incercat sa identific modalitatile prin care as putea sa fiu pregatita de joaca in fiecare seara.

Iata cateva dintre sfaturile importante dupa care incerc sa ma ghidez.

  • Stresul de la serviciu trebuie sa ramana acolo. Pe cat posibil trebuie sa ne deconectam de preocuparile legate de munca, iar seara sa ne concentram asupra familiei. In zilele in care il ia Tati pe Bogdan de la cresa, eu profit de drumul spre casa, pe care il parcurg singura, pentru a-mi limpezi gandurile si a incerca sa uit complet de orice aspect legate de munca.
  • Planificarea timpului de dupa serviciu este foarte importanta. Daca ne incarcam putinele ore libere cu treburi casnice sau de orice alt fel riscam ca timpul alocat copilului sa devina insuficient sau de proasta calitate. Incerc pe cat posibil sa eficientizez lucrurile: fac cumparaturi online, fac ordine prin casa impreuna cu Bogdan (iar el se bucura ca il implic), am o doamna care ne ajuta o data pe saptamana cu curatenia. Astfel reusesc ca dupa serviciu sa pot sta cat mai mult cu familia, iar asta conteaza enorm, mai ales acum cand Bogdan este inca mic.
  • Oboseala ne impiedica de multe ori sa gasim inspiratie pentru timpul petrecut cu copilul, asa ca este bine sa ne pregatim din timp. Uneori profit de pauzele de cafea sau de momentele mai libere de la serviciu ca sa ma “inspir” de pe Pinterest sau de pe diferite bloguri cu diferite activitati pe care le putem face seara. Sunt activitati simple, dar probabil ca dupa o zi plina nu as reusi sa fiu prea creativa acasa. Iar faptul ca vin pregatita este o incantare si pentru el, mai ales daca este o activitate noua. In alte zile ii cumpar ceva de la vreun magazin in care ajung intamplator, ceva mic si necostisitor, dar care pe el il incanta. de exemplu zilele trecute i-am luat de la un magazin de pe drumul spre casa o tablita magnetica (acel model cu creion, pe care poate mazgali, iar apoi se sterge tablita si poate desena din nou). A costat 5,50 lei, dar pentru el a fost o adevarata distractie si un prilej de activitati de seara.
  • Nu amanam copilul, incercam sa amanam restul treburilor. Este o regula care pe mine ma ajuta mult. Pe cat posibil este bine ca la reintalnirea cu copilul dupa o zi la serviciu sa nu amanam interactiunea cu el in favoarea altor treburi, ci sa incercam sa amanam treburile. Copilul simte dorinta de conectare de indata ce isi vede mama, iar amanarea este perceputa ca un refuz si de aici se poate genera multa frustrare, uneori insotita de comportamente negative menite sa atraga atentia parintelor.
  • Nu trebuie sa ne petrecem toata seara cu copilul, dar timpul petrecut sa fie de calitate. Eu nu cred ca parintele trebuie sa fie “centrul de distractii” al copilului, mai ales ca noi, ca adulti, ne dorim sa facem si alte lucruri. Asa ca am decis sa aloc un timp aparte pentru a sta exclusiv cu Bogdan, intr-un moment in care simt ca el isi doreste asta. De indata ce imi “cere” sa facem lucruri impreuna, ma concentrez asupra lui: ne jucam, ne imbratisam, alergam, facem tot felul de activitati pe placul lui. La un moment dat el isi pierde interesul fata de activitatea facuta cu mine si isi indreapta atentia spre altceva: fie se duce la Tati sa se joace altceva, fie ia o jucarie si sa duce sa se joace singur. Pentru mine acela este semnalul ca pot sa ma indrept spre treburile mele. Uneori ma urmeaza, curios sa vada ce fac, iar atunci facem treburi impreuna. Alteori ma duc singura, iar el are alte preocupari. Am observat insa ca faptul ca ma dedic lui atunci cand el vrea asta conteaza enorm, iar el este mai dispus apoi sa faca activitati independente. In serile in care din diferite motive nu pot lasa treburile ca sa stau cu el atmosfera devine neplacuta pentru amandoi: el este nemultumit ca nu ma pot juca atunci si devine foarte insistent si galagios, eu sunt frustrata ca nu pot termina ce am de facut din cauza intreruperilor frecvente. Cand insa seara incepe cu un moment autentic de conectare lucrurile decurg mult mai bine pentru toata lumea.
  • Un alt moment important de conectare este ritualul de dinainte de somn, atunci cand este important ca parintele sa fie implicat si rabdator. Cu cat copilul se simte mai apropiat de parinte inainte de culcare, cu atat momentul adormirii va fi mai putin frustrant pentru ambele parti. Aici am observat ca este esential sa identific momentul cand el vrea sa ne linistim si sa ne pregatim de culcare. Daca incerc sa il culc cand el nu este pregatit eforturile mele sunt inutile, iar daca trece momentul oportun se poate sa urmeze o perioada agitata, in care el devine mai nervos si nemultumit.

Pe scurt, pentru noi functioneaza sa avem doua momente de conectare dupa serviciu: unul imediat dupa revedere (asta la noi inseamna de obicei ora 17), altul inainte de culcare (de obicei pe la ora 20:30), iar intre aceste momente pot avea si eu ragaz pentru alte treburi sau uneori un timp pentru mine. In primul moment de conectare pun accentul pe joaca activa si creativa (atunci este odihnit si energic), in al doilea moment ma concentrez pe activitati linistitoare, care sa il pregateasca de somn.

Conectarea prin joaca

In momentul de conectare prin joaca facem activitati cum ar fi:

  • activitati creative cu creioane colorate, acuarele, plastilina
  • jocuri de constructie (tip Lego)
  • plimbari pe afara in care povestim despre ce vedem pe strada
  • activitati pe baza cartilor lui preferate (jocuri cu amprente, identificarea diferitelor imagini)
  • activitati senzoriale
  • activitati cu jucariile, folosind o anumita tema (preferatele lui sunt cele legate de masini si animale)
  • activitati cu melodii si dansuri
  • jocuri active de tip alergare, tavalit pe jos, sarit pe saltea
  • activitati casnice la alegerea lui (este o diferenta fata de treburile facute de mine, la care el ma ajuta, pentru ca aici el are initiativa, iar eu fac ce vrea el prin casa).

Conectarea de dinainte de culcare

In momentul de conectare de dinainte de culcare facem activitati mai linistite, cum ar fi:

  • povesti inventate cu ajutorul jucariilor
  • povesti citite din anumite carti
  • dragaleli cu gadilat in pat
  • baie cu poveste (are o carticica din material impermeabil pe baza careia spunem povesti)
  • camping pe covorul din sufragerie.

Cam asa decurg serile noastre. Desigur ca sunt si momente cand nu pot sa fac prea multe activitati cu el sau altele in care ajung acasa tarziu si nu apucam sa facem decat momentul de conectare de dinainte de culcare. Dar incerc ca in fiecare zi sa ii dedic o parte din timpul meu, pentru ca stiu cat de important este sa simta ca este iubit si ca poate gasi mereu acasa un mediu fericit si jucaus.

Voi cum va descurcati cu impartirea timpului intre serviciu si copil? Cum va conectati cu copilul dupa zilele agitate de la serviciu?

One thought on “Cum ne reconectam cu copilul dupa o zi plina la serviciu

Adauga un comentariu

%d bloggers like this: